2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.

DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.

doftoricesc, ~ească a [At: DEX / V: doct~ / Pl: ~ești / E: doftor + -icesc] (Pop) Medical.

DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Popular și familiar) De doctor, medical. Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95.

doftoricésc, -eáscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -ičeskiĭ). Vechĭ. Rar azĭ. Medical. – Ca adv. -ește.

DOCTORICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. doftoricesc.

DOCTORICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. doftoricesc.

DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

doctoricesc, ~ească a vz doftoricesc

doftoricí [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~césc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.

DOCTORICÉSC ~eáscă (~éști) fam. 1) Care ține de doctori; propriu doctorilor. 2) Care ține de medicină; propriu medicinei; medical. /doctor + suf. ~icesc

A DOCTORICÍ ~ésc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doftoricésc (pop.) adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. și f. doftoricéști

doftoricésc adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. și f. doftoricéști

doftoricí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 să doftoriceáscă

doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoriceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

arată toate definițiile

Intrare: doftoricesc
doftoricesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftoricesc
  • doftoricescul
  • doftoricescu‑
  • doftoricească
  • doftoriceasca
plural
  • doftoricești
  • doftoriceștii
  • doftoricești
  • doftoriceștile
genitiv-dativ singular
  • doftoricesc
  • doftoricescului
  • doftoricești
  • doftoriceștii
plural
  • doftoricești
  • doftoriceștilor
  • doftoricești
  • doftoriceștilor
vocativ singular
plural
doctoricesc adjectiv
adjectiv (A83)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctoricesc
  • doctoricescul
  • doctoricescu‑
  • doctoricească
  • doctoriceasca
plural
  • doctoricești
  • doctoriceștii
  • doctoricești
  • doctoriceștile
genitiv-dativ singular
  • doctoricesc
  • doctoricescului
  • doctoricești
  • doctoriceștii
plural
  • doctoricești
  • doctoriceștilor
  • doctoricești
  • doctoriceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: doftorici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftorici
  • doftoricire
  • doftoricit
  • doftoricitu‑
  • doftoricind
  • doftoricindu‑
singular plural
  • doftoricește
  • doftoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoricesc
(să)
  • doftoricesc
  • doftoriceam
  • doftoricii
  • doftoricisem
a II-a (tu)
  • doftoricești
(să)
  • doftoricești
  • doftoriceai
  • doftoriciși
  • doftoriciseși
a III-a (el, ea)
  • doftoricește
(să)
  • doftoricească
  • doftoricea
  • doftorici
  • doftoricise
plural I (noi)
  • doftoricim
(să)
  • doftoricim
  • doftoriceam
  • doftoricirăm
  • doftoriciserăm
  • doftoricisem
a II-a (voi)
  • doftoriciți
(să)
  • doftoriciți
  • doftoriceați
  • doftoricirăți
  • doftoriciserăți
  • doftoriciseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoricesc
(să)
  • doftoricească
  • doftoriceau
  • doftorici
  • doftoriciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doctorici
  • doctoricire
  • doctoricit
  • doctoricitu‑
  • doctoricind
  • doctoricindu‑
singular plural
  • doctoricește
  • doctoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doctoricesc
(să)
  • doctoricesc
  • doctoriceam
  • doctoricii
  • doctoricisem
a II-a (tu)
  • doctoricești
(să)
  • doctoricești
  • doctoriceai
  • doctoriciși
  • doctoriciseși
a III-a (el, ea)
  • doctoricește
(să)
  • doctoricească
  • doctoricea
  • doctorici
  • doctoricise
plural I (noi)
  • doctoricim
(să)
  • doctoricim
  • doctoriceam
  • doctoricirăm
  • doctoriciserăm
  • doctoricisem
a II-a (voi)
  • doctoriciți
(să)
  • doctoriciți
  • doctoriceați
  • doctoricirăți
  • doctoriciserăți
  • doctoriciseți
a III-a (ei, ele)
  • doctoricesc
(să)
  • doctoricească
  • doctoriceau
  • doctorici
  • doctoriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doftoricesc doctoricesc

  • 1. popular De doctor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: medical attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177.
      surse: DLRLC
    • Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Doftor + sufix -icesc.
    surse: DEX '98 DEX '09

doftorici doctorici popular

etimologie:

  • doftor
    surse: DEX '98 DEX '09