11 definiții pentru dodecaedru

dodecaédru sn [At: DEX / Pl: ~re / E: fr dodécaèdre] 1 Poliedru cu douăsprezece fețe. 2 Cristal cu aspect de dodecaedru (1).

DODECAÉDRU, dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ♦ Cristal care are aspectul unui astfel de poliedru. – Din fr. dodécaèdre.

DODECAÉDRU, dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ♦ Cristal care are aspectul unui astfel de poliedru. – Din fr. dodécaèdre.

DODECAÉDRU, dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece fețe. Dodecaedru romboidal. Dodecaedru pentagonal. ♦ (Min.) Cristal din sistemul cubic cu douăsprezece fețe.

dodecaédru (-e-dru) s. n., art. dodecaédrul; pl. dodecaédre

dodecaédru s. n. (sil. -e-dru), art. dodecaédrul; pl. dodecaédre

DODECAÉDRU s.n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ♦ Cristal care are douăsprezece fețe. [< fr. dodécaèdre, cf. gr. dodeka – douăsprezece, hedra – bază].

DODECAÉDRU s. n. 1. poliedru cu douăsprezece fețe. 2. formă cristalină aparținând sistemului cubic. (< fr. dodécaèdre)

DODECAÉDRU ~e n. 1) Poliedru cu douăsprezece fețe. 2) Cristal cu aspectul unui astfel de poliedru. [Sil. -ca-e-] /<fr. dodécedre

* dodecaédru n., pl. e (vgr. dodekáedron, d. dódeka, 12, și édra, scaun, bază. V. catedră). Geom. Solid regular cu 12 fețe în cincĭ colțurĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DODECA- „doisprezece”. ◊ gr. dodeka „doisprezece” > fr. dodeca-, it. id., engl. id. > rom. dodeca-.~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu douăsprezece fețe; ~fonie (v. -fonie1), s. f., tehnică modernă de compoziție muzicală, care utilizează cele douăsprezece sunete ale gamei cromatice; ~gin (v. -gin), adj., care are douăsprezece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grup de plante cu douăsprezece pistile, în clasificația lui Linné; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu douăsprezece laturi și tot atîtea unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., format din douăsprezece părți; ~petal (v. -petal), adj., cu douăsprezece petale; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) care are douăsprezece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (edificiu) cu douăsprezece coloane.

Intrare: dodecaedru
dodecaedru substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dodecaedru dodecaedrul
plural dodecaedre dodecaedrele
genitiv-dativ singular dodecaedru dodecaedrului
plural dodecaedre dodecaedrelor
vocativ singular
plural