3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

doctoricésc, ~eáscă a vz doftoricesc

DOCTORICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. doftoricesc.

DOCTORICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. doftoricesc.

DOCTORICÉSC adj. v. medical.

DOCTORICÉSC ~eáscă (~éști) fam. 1) Care ține de doctori; propriu doctorilor. 2) Care ține de medicină; propriu medicinei; medical. /doctor + suf. ~icesc

doftoricésc, ~eáscă a [At: DEX / V: doct~ / Pl: ~éști / E: doftor + -icesc] (Pop) Medical.

doftoricí [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~césc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).

DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.

DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

DOCTORICÍ vb. IV v. doftorici.

DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.

DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Popular și familiar) De doctor, medical. Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95.

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.

doftoricésc (pop.) adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. și f. doftoricéști

doftoricí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 să doftoriceáscă

doftoricésc adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. și f. doftoricéști

doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoriceáscă

DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

Intrare: doftoricesc
doftoricesc adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doftoricesc doftoricescul doftoricească doftoriceasca
plural doftoricești doftoriceștii doftoricești doftoriceștile
genitiv-dativ singular doftoricesc doftoricescului doftoricești doftoriceștii
plural doftoricești doftoriceștilor doftoricești doftoriceștilor
vocativ singular
plural
doctoricesc
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doctoricesc doctoricescul doctoricească doctoriceasca
plural doctoricești doctoriceștii doctoricești doctoriceștile
genitiv-dativ singular doctoricesc doctoricescului doctoricești doctoriceștii
plural doctoricești doctoriceștilor doctoricești doctoriceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: doftorici
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) doftorici doftoricire doftoricit doftoricind singular plural
doftoricește doftoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) doftoricesc (să) doftoricesc doftoriceam doftoricii doftoricisem
a II-a (tu) doftoricești (să) doftoricești doftoriceai doftoriciși doftoriciseși
a III-a (el, ea) doftoricește (să) doftoricească doftoricea doftorici doftoricise
plural I (noi) doftoricim (să) doftoricim doftoriceam doftoricirăm doftoriciserăm, doftoricisem*
a II-a (voi) doftoriciți (să) doftoriciți doftoriceați doftoricirăți doftoriciserăți, doftoriciseți*
a III-a (ei, ele) doftoricesc (să) doftoricească doftoriceau doftorici doftoriciseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) doctorici doctoricire doctoricit doctoricind singular plural
doctoricește doctoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) doctoricesc (să) doctoricesc doctoriceam doctoricii doctoricisem
a II-a (tu) doctoricești (să) doctoricești doctoriceai doctoriciși doctoriciseși
a III-a (el, ea) doctoricește (să) doctoricească doctoricea doctorici doctoricise
plural I (noi) doctoricim (să) doctoricim doctoriceam doctoricirăm doctoriciserăm, doctoricisem*
a II-a (voi) doctoriciți (să) doctoriciți doctoriceați doctoricirăți doctoriciserăți, doctoriciseți*
a III-a (ei, ele) doctoricesc (să) doctoricească doctoriceau doctorici doctoriciseră
Intrare: doctoricesc
doctoricesc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)