7 definiții pentru docimologie

docimologíe sf [At: MDENC / Pl: ~íi / E: fr docimologie] Disciplină care studiază sistematic examenele și concursurile, în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor.

docimologíe s. f., art. docimología, g.-d. docimologíi, art. docimologíei

docimologíe s. f., art. docimología, g.-d. docimologíi, art. docimologíei

DOCIMOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor. [Gen. -iei. / < fr. docimologie, cf. gr. dokime – examen, logos – studiu].

DOCIMOLOGÍE s. f. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri. (< fr. docimologie)

DOCIMOLOGÍE f. Teorie a examinării și a notării elevilor. /<fr. docimologie


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DOCIMO- „examen, examinare, notare”. ◊ gr. dokime „probă, examen” > fr. docimo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. docimo-.~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul examinării și notării elevilor; sin. docimonomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., docimologie*.

Intrare: docimologie
docimologie substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular docimologie docimologia
plural
genitiv-dativ singular docimologii docimologiei
plural
vocativ singular
plural