7 definiții pentru docimologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

docimologíe sf [At: MDENC / Pl: ~ii / E: fr docimologie] Disciplină care studiază sistematic examenele și concursurile, în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor.

DOCIMOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor. [Gen. -iei. / < fr. docimologie, cf. gr. dokime – examen, logos – studiu].

DOCIMOLOGÍE s. f. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri. (< fr. docimologie)

DOCIMOLOGÍE f. Teorie a examinării și a notării elevilor. /<fr. docimologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

docimologíe s. f., art. docimología, g.-d. docimologíi, art. docimologíei

docimologíe s. f., art. docimología, g.-d. docimologíi, art. docimologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DOCIMO- „examen, examinare, notare”. ◊ gr. dokime „probă, examen” > fr. docimo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. docimo-.~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul examinării și notării elevilor; sin. docimonomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., docimologie*.

Intrare: docimologie
docimologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • docimologie
  • docimologia
plural
genitiv-dativ singular
  • docimologii
  • docimologiei
plural
vocativ singular
plural