8 definiții pentru docimologie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
docimologie sf [At: MDENC / Pl: ~ii / E: fr docimologie] Disciplină care studiază sistematic examenele și concursurile, în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor.
DOCIMOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor. [Gen. -iei. / < fr. docimologie, cf. gr. dokime – examen, logos – studiu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCIMOLOGIE s. f. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri. (< fr. docimologie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DOCIMOLOGIE f. Teorie a examinării și a notării elevilor. /<fr. docimologie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art. docimologiei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art. docimologiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art. docimologiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DOCIMO- „examen, examinare, notare”. ◊ gr. dokime „probă, examen” > fr. docimo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. docimo-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul examinării și notării elevilor; sin. docimonomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., docimologie*.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
docimologiesubstantiv feminin
- 1. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor. DN
etimologie:
- docimologie DN