6 definiții pentru doborâtor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOBORÂTÓR, -OÁRE, doborâtori, -oare, adj. Care doboară. – Doborî + suf. -tor.

DOBORÂTÓR, -OÁRE, doborâtori, -oare, adj. Care doboară. – Doborî + suf. -tor.

doborâtor, ~oare smf, a [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~oare / E: doborî + -tor] 1-24 (Persoană) care doboară (1-12).

DOBORÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care doboară. /a doborî + suf. ~tor

DOBORÎTÓR, -OÁRE, doborîtori, -oare, adj. Care doboară; nimicitor, copleșitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

doborâtór adj. m., pl. doborâtóri; f. sg. și pl. doborâtoáre

doborâtór adj. m., pl. doborâtóri; f. sg. și pl. doborâtoáre

Intrare: doborâtor
doborâtor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doborâtor
  • doborâtorul
  • doborâtoru‑
  • doborâtoare
  • doborâtoarea
plural
  • doborâtori
  • doborâtorii
  • doborâtoare
  • doborâtoarele
genitiv-dativ singular
  • doborâtor
  • doborâtorului
  • doborâtoare
  • doborâtoarei
plural
  • doborâtori
  • doborâtorilor
  • doborâtoare
  • doborâtoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

doborâtor

etimologie:

  • Doborî + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09