2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

doț sn vz donț1

donț1 sm, a [At: TDRG / Pl: ~i / E: pn doniec] (Înv) 1-2 (Cazac) de la Don.

donț2 sn [At: KLEIN, D. 125 / V: (reg) doț, duțu, druțiu, dronț, dronțiu, truțiu / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) Coltuc de pâine.[1] modificată

  1. Varianta duțu nu are propria intrare în original. Varianta doț trimite înapoi la donț1, nu la donț2. cata

dronț sn vz donț

dronțiu sn vz donț

donț n., pl. urĭ (cp. cu rus. donce, dim. d. dno, fund; sîrb. dance, fund de butoĭ. V. beznă). Trans. Coltuc de pîne.

Etimologice

donț (-țuri), s. n. – (Trans.) Lovitură în cap. Mag. duc (Gáldi, Dict., 125). După Scriban, legat de rus. donce „fund”.

Enciclopedice

DOȚ, (Moț) -cu; Doțcul, Ion (17 A IV 105).

Intrare: Doț
nume propriu (I3)
  • Doț
Intrare: donț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • donțul
  • donțu‑
plural
  • donțuri
  • donțurile
genitiv-dativ singular
  • do
  • donțului
plural
  • donțuri
  • donțurilor
vocativ singular
plural
dronț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dronțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
doț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)