DIXTUOR, dixtuoruri, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [Pr.: -tu-or. – Pl. și: dixtuoare.] – Din fr. dixtuor.

dixtuor sn [At: DER / P: ~tu-or / Pl: ~oare / E: fr dixtuor] 1 Compoziție muzicală scrisă pentru zece voci sau zece instrumente. 2 Ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare.

DIXTUOR, dixtuoare, s. n. Lucrare muzicală compusă pentru zece voci sau zece instrumente; ansamblu vocal sau instrumental care execută o asemenea lucrare. [Pr.: -tu-or] – Din fr. dixtuor.

DIXTUOR s.n. Compoziție muzicală pentru zece părți concertante. ♦ Ansamblu format din zece interpreți. [Pron. -tu-or. / < fr. dixtuor].

DIXTUOR s. n. formație instrumentală alcătuită din zece interpreți. ◊ lucrare instrumentală de cameră pentru o asemenea formație. (< fr. dixtuor)

dixtuor (desp. -tu-or) s. n., pl. dixtuoruri

dixtuor (-tu-or) s. n., pl. dixtuoruri

dixtuor s. n. (sil. -tu-or), pl. dixtuoruri

dixtuor (< fr. dix „zece”) 1. Formație instrumentală alcătuită din 10 instrumente. 2. Lucrare instr. de cameră scrisă pentru d. (1). Componența instr. a d. variază de la o lucrare la alta. De ex.: Dixtuorul pentru instr. de suflat de Enescu este scris pentru 2 fl., 1 ob., 1 corn. engl., 2 cl., 2 fag., 2 corni. Echiv. germ.: Dezett.