8 definiții pentru divizionism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

divizionísm sns [At: OPRESCU, A. M. 16 / P: ~zi-o~ / E: fr divisionnisme] (Rar) Procedeu folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, din al cărui amestec optic rezultă tonul dorit Si: poantilism.

DIVIZIONÍSM s.n. (Rar) Poantilism. [Pron. -zi-o-. / < fr. divisionnisme].

DIVIZIONÍSM s. n. poantilism. (< fr. divisionnisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIVIZIONÍSM s. n. Curent în pictura sfârșitului sec. XIX si începutului sec. XX, care își are originile în impresionism și al cărui principal reprezentant și inițiator este Georges-Pierre Seurat. În critica de specialitate, poantilismul este considerat a fi doar o verigă a divizionismului. Curentul aduce în pictura vremii tehnica punctării și a divizării imaginilor, scoțând în evidență formele și contururile prin opoziția culorilor complementare.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVIZIONÍSM (< fr., it.) s. n. 1. Tehnică de aplicare a culorii pure în tușe alăturate, folosită de artiștii neoimpresioniști, menită să refacă forma pe retină. 2. Mișcare artistică apărută în Italia, între 1885 și 1915, bazată pe principiul descompunerii culorii practicat de G. Seurat și P. Signac. Reprezentanți: G. Previati – teoreticianul mișcării -, A. Morbelli, G. Segantini, Pelizza da Volpone etc. V. neoimpresionism.

Intrare: divizionism
divizionism substantiv neutru
  • silabație: -zi-o- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divizionism
  • divizionismul
  • divizionismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • divizionism
  • divizionismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)