DIVIZIONÍSM (< fr., it.) s. n. 1. Tehnică de aplicare a culorii pure în tușe alăturate, folosită de artiștii neoimpresioniști, menită să refacă forma pe retină. 2. Mișcare artistică apărută în Italia, între 1885 și 1915, bazată pe principiul descompunerii culorii practicat de G. Seurat și P. Signac. Reprezentanți: G. Previati – teoreticianul mișcării -, A. Morbelli, G. Segantini, Pelizza da Volpone etc. V. neoimpresionism.