12 definiții pentru divizibilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVIZIBILITÁTE s. f. Însușirea de a putea fi divizat. ♦ Spec. Proprietatea a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact (fără rest) între ele. – Din fr. divisibilité.

DIVIZIBILITÁTE s. f. Însușirea de a putea fi divizat. ♦ Spec. Proprietatea a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact (fără rest) între ele. – Din fr. divisibilité.

divizibilitate sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~tăți / E: fr divisibilité, it divizibilitá] 1 Însușirea de a putea fi împărțit în grupuri, categorii, clase etc. 2 (Mat) Proprietate a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact (fară rest) între ele.

DIVIZIBILITÁTE s. f. Însușire (a unui lucru) de a putea fi divizat. Divizibilitate moleculară. ♦ (Mat.) Calitate a unui număr întreg de a putea fi împărțit exact prin altul, restul fiind nul.

DIVIZIBILITÁTE s.f. Calitatea de a fi divizibil; (spec.) calitate a unui număr de a se putea împărți exact cu un alt număr. [Cf. fr. divisibilité].

DIVIZIBILITÁTE s. f. calitatea de a fi divizibil. ◊ (mat.) proprietate a două numere întregi (sau polinoame) de a se împărți exact între ele. (< fr. divisibilité)

DIVIZIBILITÁTE f. 1) Caracter divizibil. 2) mat. Proprietate a două numere de a se împărți exact (fără rest) între ele. [Art. divizibilitatea; G.-D. divizibilității] /<fr. divizibilité

divizibilitate f. caracterul celui divizibil.

* divizibilitáte f. (d. divizibil). Calitatea de a fi divizibil: divizibilitatea unuĭ număr, a materiiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divizibilitáte s. f., g.-d. art. divizibilitắții

divizibilitáte s. f., g.-d. art. divizibilității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Divizibilitate ≠ indivizibilitate


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVIZIBILITÁTE (< fr.) s. f. Calitatea de a putea împărți, de a fi divizibil. ♦ (MAT.) Proprietate a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact între ele (fără rest). ◊ Divizibilitatea obligațiilor = principiu de drept civil potrivit căruia drepturile de creanță și obligațiile corelative lor se divid de plin drept între creditori si/sau între debitori, atunci când aparțin / incumbă mai multor persoane sau când sunt dobândite în comun printr-o transmisiune cu titlu universal. Inconvenientele acestui principiu pot fi înlăturate de părți prin stipularea solidarității sau a indivizibilității.

Intrare: divizibilitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divizibilitate
  • divizibilitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • divizibilități
  • divizibilității
plural
vocativ singular
plural

divizibilitate

  • 1. Însușirea de a putea fi divizat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: indivizibilitate attach_file un exemplu
    exemple
    • Divizibilitate moleculară.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Proprietatea a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact (fără rest) între ele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: