divizibilitate sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~tăți / E: fr divisibilité, it divizibilitá] 1 Însușirea de a putea fi împărțit în grupuri, categorii, clase etc. 2 (Mat) Proprietate a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact (fară rest) între ele.

DIVIZIBILITATE s. f. Însușire (a unui lucru) de a putea fi divizat. Divizibilitate moleculară. ♦ (Mat.) Calitate a unui număr întreg de a putea fi împărțit exact prin altul, restul fiind nul.

DIVIZIBILITATE s.f. Calitatea de a fi divizibil; (spec.) calitate a unui număr de a se putea împărți exact cu un alt număr. [Cf. fr. divisibilité].

DIVIZIBILITATE s. f. calitatea de a fi divizibil. ◊ (mat.) proprietate a două numere întregi (sau polinoame) de a se împărți exact între ele. (< fr. divisibilité)

DIVIZIBILITATE f. 1) Caracter divizibil. 2) mat. Proprietate a două numere de a se împărți exact (fără rest) între ele. [Art. divizibilitatea; G.-D. divizibilității] /<fr. divizibilité

divizibilitate f. caracterul celui divizibil.

* divizibilitáte f. (d. divizibil). Calitatea de a fi divizibil: divizibilitatea unuĭ număr, a materiiĭ.

divizibilitate s. f., g.-d. art. divizibilității

divizibilitate s. f., g.-d. art. divizibilității

divizibilitate s. f., g.-d. art. divizibilității

Divizibilitate ≠ indivizibilitate

DIVIZIBILITÁTE (< fr.) s. f. Calitatea de a putea împărți, de a fi divizibil. ♦ (MAT.) Proprietate a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact între ele (fără rest). ◊ Divizibilitatea obligațiilor = principiu de drept civil potrivit căruia drepturile de creanță și obligațiile corelative lor se divid de plin drept între creditori si/sau între debitori, atunci când aparțin / incumbă mai multor persoane sau când sunt dobândite în comun printr-o transmisiune cu titlu universal. Inconvenientele acestui principiu pot fi înlăturate de părți prin stipularea solidarității sau a indivizibilității.