divizare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~zări / E: diviza] 1 Împărțire în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. 2 (Mat; spc) Împărțire exactă și în părți egale cu un număr. 3 (Mat; pgn) Împărțire. 4 Operație prin care sunt trasate diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 5 (Reg) Risipire. 6 Neînțelegere între persoane Si: dezbinare. 7 (Jur) Formă de reorganizare a averii unei persoane juridice constând în împărțirea patrimoniului ei între mai multe persoane juridice.

DIVIZARE s.f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei; diviziune. [< diviza].

divisi v vz diviza

diviza [At: MARIAN, PR. II, 169/36 / V: (reg) ~visi / Pzi: ~zez / E: fr diviser] 1-2 vtr A (se) împărți în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. Si: a (se) divide, (înv) a (se) dividirui, (rar) a (se) osebi. 3-4 vtr (Mat; spc; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr. 5 vt A efectua o împărțire aritmetică. 6 vt A trasa diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 7 vt (Reg) A face risipă. 8-9 vtr A nu se mai înțelege sau face să nu se mai înțeleagă între ei Si: a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) divide, a (se) izola.

DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. A împărți în mai multe părți. ♦ A despărți în grupuri; a dezbina. ♦ (Mat.) A efectua operația aritmetică a împărțirii; a împărți.

DIVIZA vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].

DIVIZA vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)

A DIVIZA ~ez tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser

A SE DIVIZA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser

* divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).

divizare s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări

divizare s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări

divizare s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări

diviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divizez, 3 divizează; conj. prez. 1 sg. să divizez, 3 să divizeze

diviza (a ~) vb., ind. prez. 3 divizează

diviza vb., ind. prez. 1 sg. divizez, 3 sg. și pl. divizează

DIVIZARE s. 1. v. împărțire. 2. v. descompunere. 3. v. fisiune.

DIVIZARE s. 1. dividere, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.) 2. descompunere, desfacere, despărțire, fracționare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp.) 3. (FIZ.) fisionare, fisiune, scindare. (~ nucleului atomic.)

DIVIZA vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona.

DIVIZA vb. 1. a despărți, a divide, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. (FIZ.) a fisiona, a scinda. (A ~ nucleul atomic.)

DIVIZÁRE (< diviza) s. f. Acțiunea, faptul de a diviza. ♦ Modalitate de reorganizare a persoanelor juridice. D. poate fi totală, când persoana juridică astfel reorganizată își încetează existența, întregul ei patrimoniu fiind transmis la două sau mai multe alte persoane juridice existențe sau care iau astfel ființă; d. este parțială, când din patrimoniul unei persoane juridice (care nu-și încetează existența) se desprinde o parte ce se transmite, cu titlu universal, uneia sau mai multor alte persoane juridice existente sau care iau astfel ființă.