2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVIZÁRE, divizări, s. f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei. – V. diviza.

DIVIZÁRE, divizări, s. f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei. – V. diviza.

divizare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~zări / E: diviza] 1 Împărțire în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. 2 (Mat; spc) Împărțire exactă și în părți egale cu un număr. 3 (Mat; pgn) Împărțire. 4 Operație prin care sunt trasate diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 5 (Reg) Risipire. 6 Neînțelegere între persoane Si: dezbinare. 7 (Jur) Formă de reorganizare a averii unei persoane juridice constând în împărțirea patrimoniului ei între mai multe persoane juridice.

DIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei; diviziune. [< diviza].

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. Spec. A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. Spec. A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. Spec. A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. Spec. A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

diviza [At: MARIAN, PR. II, 169/36 / V: (reg) ~visi / Pzi: ~zez / E: fr diviser] 1-2 vtr A (se) împărți în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. Si: a (se) divide, (înv) a (se) dividirui, (rar) a (se) osebi. 3-4 vtr (Mat; spc; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr. 5 vt A efectua o împărțire aritmetică. 6 vt A trasa diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 7 vt (Reg) A face risipă. 8-9 vtr A nu se mai înțelege sau face să nu se mai înțeleagă între ei Si: a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) divide, a (se) izola.

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. A împărți în mai multe părți. ♦ A despărți în grupuri; a dezbina. ♦ (Mat.) A efectua operația aritmetică a împărțirii; a împărți.

DIVIZÁ vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].

DIVIZÁ vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)

A SE DIVIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser

A DIVIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser

* divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divizáre s. f., g.-d. art. divizắrii; pl. divizắri

divizáre s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări

divizá (a ~) vb., ind. prez. 3 divizeáză

divizá vb., ind. prez. 1 sg. divizéz, 3 sg. și pl. divizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVIZÁRE s. 1. v. împărțire. 2. v. descompunere. 3. v. fisiune.

DIVIZARE s. 1. dividere, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație. (~ unui întreg.) 2. descompunere, desfacere, despărțire, fracționare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp.) 3. (FIZ.) fisionare, fisiune, scindare. (~ nucleului atomic.)

DIVIZÁ vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona.

DIVIZA vb. 1. a despărți, a divide, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. (FIZ.) a fisiona, a scinda. (A ~ nucleul atomic.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVIZÁRE (< diviza) s. f. Acțiunea, faptul de a diviza. ♦ Modalitate de reorganizare a persoanelor juridice. D. poate fi totală, când persoana juridică astfel reorganizată își încetează existența, întregul ei patrimoniu fiind transmis la două sau mai multe alte persoane juridice existențe sau care iau astfel ființă; d. este parțială, când din patrimoniul unei persoane juridice (care nu-și încetează existența) se desprinde o parte ce se transmite, cu titlu universal, uneia sau mai multor alte persoane juridice existente sau care iau astfel ființă.

Intrare: divizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divizare
  • divizarea
plural
  • divizări
  • divizările
genitiv-dativ singular
  • divizări
  • divizării
plural
  • divizări
  • divizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: diviza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diviza
  • divizare
  • divizat
  • divizatu‑
  • divizând
  • divizându‑
singular plural
  • divizea
  • divizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divizez
(să)
  • divizez
  • divizam
  • divizai
  • divizasem
a II-a (tu)
  • divizezi
(să)
  • divizezi
  • divizai
  • divizași
  • divizaseși
a III-a (el, ea)
  • divizea
(să)
  • divizeze
  • diviza
  • diviză
  • divizase
plural I (noi)
  • divizăm
(să)
  • divizăm
  • divizam
  • divizarăm
  • divizaserăm
  • divizasem
a II-a (voi)
  • divizați
(să)
  • divizați
  • divizați
  • divizarăți
  • divizaserăți
  • divizaseți
a III-a (ei, ele)
  • divizea
(să)
  • divizeze
  • divizau
  • diviza
  • divizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

divizare

  • 1. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: diviziune

etimologie:

  • vezi diviza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

diviza

  • 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: divide împărți
  • 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: despărți dezbina izola

etimologie: