2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

divizáre sf [At: COSTINESCU / Pl: ~zắri / E: diviza] 1 Împărțire în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. 2 (Mat; spc) Împărțire exactă și în părți egale cu un număr. 3 (Mat; pgn) Împărțire. 4 Operație prin care sunt trasate diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 5 (Reg) Risipire. 6 Neînțelegere între persoane Si: dezbinare. 7 (Jur) Formă de reorganizare a averii unei persoane juridice constând în împărțirea patrimoniului ei între mai multe persoane juridice.

DIVIZÁRE, divizări, s. f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei. – V. diviza.

DIVIZÁRE, divizări, s. f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei. – V. diviza.

divizáre s. f., g.-d. art. divizắrii; pl. divizắri

divizáre s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări

DIVIZÁRE s. 1. v. împărțire. 2. v. descompunere. 3. v. fisiune.

DIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei; diviziune. [< diviza].

divizá [At: MARIAN, PR. II, 169/36 / V: (reg) ~visí / Pzi: ~zéz / E: fr diviser] 1-2 vtr A (se) împărți în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. Si: a (se) divide, (înv) a (se) dividirui, (rar) a (se) osebi. 3-4 vtr (Mat; spc; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr. 5 vt A efectua o împărțire aritmetică. 6 vt A trasa diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 7 vt (Reg) A face risipă. 8-9 vtr A nu se mai înțelege sau face să nu se mai înțeleagă între ei Si: a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) divide, a (se) izola.

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. Spec. A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. Spec. A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. Spec. A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. Spec. A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

DIVIZÁ, divizez, vb. I. Tranz. A împărți în mai multe părți. ♦ A despărți în grupuri; a dezbina. ♦ (Mat.) A efectua operația aritmetică a împărțirii; a împărți.

divizá (a ~) vb., ind. prez. 3 divizeáză

divizá vb., ind. prez. 1 sg. divizéz, 3 sg. și pl. divizeáză

DIVIZÁ vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona.

DIVIZÁ vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].

DIVIZÁ vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)

A SE DIVIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser

A DIVIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser

* divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIVIZÁRE s. 1. dividere, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentáție. (~ unui întreg.) 2. descompunere, desfacere, despărțire, fracționare, împărțire, scindare, separare, (rar) dezalcătuíre. (~ în particule a unui corp.) 3. (FIZ.) fisionare, fisiune, scindare. (~ nucleului atomic.)

Intrare: diviza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) diviza divizare divizat divizând singular plural
divizea divizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) divizez (să) divizez divizam divizai divizasem
a II-a (tu) divizezi (să) divizezi divizai divizași divizaseși
a III-a (el, ea) divizea (să) divizeze diviza diviză divizase
plural I (noi) divizăm (să) divizăm divizam divizarăm divizaserăm, divizasem*
a II-a (voi) divizați (să) divizați divizați divizarăți divizaserăți, divizaseți*
a III-a (ei, ele) divizea (să) divizeze divizau diviza divizaseră
Intrare: divizare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular divizare divizarea
plural divizări divizările
genitiv-dativ singular divizări divizării
plural divizări divizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)