diviza [At: MARIAN, PR. II, 169/36 / V: (reg) ~visi / Pzi: ~zez / E: fr diviser] 1-2 vtr A (se) împărți în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. Si: a (se) divide, (înv) a (se) dividirui, (rar) a (se) osebi. 3-4 vtr (Mat; spc; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr. 5 vt A efectua o împărțire aritmetică. 6 vt A trasa diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 7 vt (Reg) A face risipă. 8-9 vtr A nu se mai înțelege sau face să nu se mai înțeleagă între ei Si: a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) divide, a (se) izola.

DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. A împărți în mai multe părți. ♦ A despărți în grupuri; a dezbina. ♦ (Mat.) A efectua operația aritmetică a împărțirii; a împărți.

DIVIZA vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].

DIVIZA vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)

A SE DIVIZA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre obiecte integrale) A se desface în două sau mai multe părți; a se împărți; a se divide. 2) (despre mai multe persoane) A înceta de a se mai înțelege. /<fr. diviser

A DIVIZA ~ez tranz. 1) A face să se divizeze. 2) mat. A supune operației aritmetice prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul; a împărți. 3) (instrumente de măsură) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser

deviză sf [At: AR (1829) 111 2/4 / V: (înv) div~ / S și: (înv) devisă / Pl: ~ze / E: fr devise] 1 Inscripție pe o emblemă, decorație, efigie etc., care exprimă succint o cugetare, adesea legată de o figură alegorică. 2 (Pex) Semn (de blazon) cu scrierea care o însoțește și care constitue un simbol pentru o familie, un grup, un popor etc. 3 Enunț concis, care exprimă o idee călăuzitoare, un principiu etic în conduita cuiva. 4 (Mpl) Documente de credit și de plată (cambii, cecuri etc.) emise în valută străină, pe baza cărora beneficiarul are dreptul să obțină o anumită cantitate de valori dintr-o țară. 5 (Pgn) Mijloc de plată în valută străină.

divisi v vz diviza

diviz, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~izi, ~e / E: fr divis, lat divisus] Împărțit (între moștenitori).

diviză sf vz deviză

DEVIZĂ, devize, s. f. Formulă care exprimă concis o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. V. lozincă. Deviza partidului comunist este: «Proletari din toate țările, uniți-vă!».▭ De nici un fel de vreme Soldatul nu se teme, Deviza-i e credința Și suflet curajos. ALEXANDRESCU, M. 174.

DEVIZĂ s.f. Formulă scurtă exprimînd o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. [< fr. devise].

DIVIZ, -Ă adj. Împărțit (între moștenitori). [Cf. fr. divis, lat. divisus].

DEVIZĂ s. f. 1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva. 2. (herald.) figură emblematică ce însoțește un scut, un blazon. (< fr. devise)

DIVIZ, -Ă adj. împărțit (între moștenitori). (< fr. divis, lat. divisus)

DEVIZĂ ~e f. Formulă care exprimă concis ideea călăuzitoare în comportarea și activitatea cuiva. /<fr. devise

deviză f. 1. sentență scurtă exprimând o cugetare, un sentiment: România are ca deviză «Nimic fără Dumnezeu»; 2. figură de blazon cu vorbele care o explică: 3. hârtie-monedă a unei țări: devize străine (= fr. devise).

* devíză f., pl. e (fr. devise, tot de unde vine și deviz; it. divisa). Cuvînt orĭ frază care arată o ideĭe, un ideal, un scop: deviza omuluĭ de elită sufletească e: „Facă-se dreptate chear dacă ar peri lumea”. – Devizele se pun pe decorațiunĭ, embleme, mărcĭ ș.a.

* divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).

diviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divizez, 3 divizează; conj. prez. 1 sg. să divizez, 3 să divizeze

diviza (a ~) vb., ind. prez. 3 divizează

diviza vb., ind. prez. 1 sg. divizez, 3 sg. și pl. divizează

deviză (slogan) s. f., g.-d. art. devizei; pl. devize

deviză (slogan) s. f., g.-d. art. devizei; pl. devize

deviză (formulă care exprimă concis o idee) s. f., g.-d. art. devizei; pl. devize

diviz adj. m., pl. divizi; f. sg. diviză, pl. divize

deviză, -ze.

DIVIZA vb. 1. v. împărți. 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. v. fisiona.

DIVIZA vb. 1. a despărți, a divide, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (~ bucata în trei.) 2. a fragmenta, a împărți, a segmenta. (A ~ o frază în propoziții.) 3. (FIZ.) a fisiona, a scinda. (A ~ nucleul atomic.)

DEVIZĂ s. v. lozincă.

DEVIZĂ s. lozincă. (~ lor este: „Prin muncă spre mai bine!”).