2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVAGÁRE, divagări, s. f. Faptul de a divaga; divagație; digresiune. – V. divaga.

DIVAGÁRE, divagări, s. f. Faptul de a divaga; divagație; digresiune. – V. divaga.

divagare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~gări / E: divaga] 1 Abatere de la subiectul discuției Si: divagație, digresiune. 2 (Ggf) Schimbare a direcției unui curs de apă în regiunile joase, cu pantă mică și aluvionare puternică.

DIVAGÁRE, divagări, s. f. Faptul de a divaga; divagație. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfîrșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. IBRĂILEANU, A. 133.

DIVAGÁRE s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagație. 2. Schimbarea direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase cu pantă mică. [< divaga].

DIVAGÁRE s. f. 1. faptul de a divaga; divagație. 2. schimbare a direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase, cu pantă mică. (< divaga)

DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.

DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.

divaga vi [At: NEGULICI / Pzi: ~ghez, (rar) divag / E: fr divaguer, lat divagare] 1 A se abate de la subiectul discuției. 2 (Pex) A vorbi aiurea.

DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiect; p. ext. a vorbi aiurea, a bate cîmpii.

DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari].

DIVAGÁ vb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari)

A DIVAGÁ ~ghéz intranz. 1) A face o divagație; a se abate de la tema luată în discuție. 2) A vorbi aiurea; a bate câmpii. /<fr. divaguer, lat. divagari

* divág și -ghéz, a - v. intr. (fr. divaguer, d. lat. divagor, -ári, a rătăci, d. vagus, vag). Vorbesc în dodiĭ, bîĭguĭ, spun vrute și nevrute, bat cîmpiĭ: alcooliciĭ divagă des.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divagáre s. f., g.-d. art. divagắrii; pl. divagắri

divagáre s. f., g.-d. art. divagării; pl. divagări

divagá (a ~) vb., ind. prez. 3 divagheáză; conj. prez. 3 divaghéze

divagá vb., ind. prez. 1 sg. divaghéz, 3 sg. și pl. divagheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. divaghéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVAGARE s. digresiune, divagație, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~ pînă a ajunge la subiect.)

DIVAGA vb. a se abate, a se depărta, a devia, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (Am ~ de la subiect.)

arată toate definițiile

Intrare: divagare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divagare
  • divagarea
plural
  • divagări
  • divagările
genitiv-dativ singular
  • divagări
  • divagării
plural
  • divagări
  • divagărilor
vocativ singular
plural
Intrare: divaga
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • divaga
  • divagare
  • divagat
  • divagatu‑
  • divagând
  • divagându‑
singular plural
  • divaghea
  • divagați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divaghez
(să)
  • divaghez
  • divagam
  • divagai
  • divagasem
a II-a (tu)
  • divaghezi
(să)
  • divaghezi
  • divagai
  • divagași
  • divagaseși
a III-a (el, ea)
  • divaghea
(să)
  • divagheze
  • divaga
  • divagă
  • divagase
plural I (noi)
  • divagăm
(să)
  • divagăm
  • divagam
  • divagarăm
  • divagaserăm
  • divagasem
a II-a (voi)
  • divagați
(să)
  • divagați
  • divagați
  • divagarăți
  • divagaserăți
  • divagaseți
a III-a (ei, ele)
  • divaghea
(să)
  • divagheze
  • divagau
  • divaga
  • divagaseră
verb (V1)
Surse flexiune: Scriban, MDA2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • divaga
  • divagare
  • divagat
  • divagatu‑
  • divagând
  • divagându‑
singular plural
  • diva
  • divagați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • divag
(să)
  • divag
  • divagam
  • divagai
  • divagasem
a II-a (tu)
  • divagi
(să)
  • divagi
  • divagai
  • divagași
  • divagaseși
a III-a (el, ea)
  • diva
(să)
  • divage
  • divaga
  • divagă
  • divagase
plural I (noi)
  • divagăm
(să)
  • divagăm
  • divagam
  • divagarăm
  • divagaserăm
  • divagasem
a II-a (voi)
  • divagați
(să)
  • divagați
  • divagați
  • divagarăți
  • divagaserăți
  • divagaseți
a III-a (ei, ele)
  • diva
(să)
  • divage
  • divagau
  • divaga
  • divagaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

divagare

  • 1. Faptul de a divaga.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: digresiune divagație attach_file un exemplu
    exemple
    • Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfîrșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. IBRĂILEANU, A. 133.
      surse: DLRLC
  • 2. Schimbarea direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase cu pantă mică.
    surse: DN

etimologie:

  • vezi divaga
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

divaga

  • 1. A se abate de la subiectul în discuție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abate (vb.)
  • 2. (Despre un curs de apă) A ieși din albie.
    surse: MDN '00

etimologie: