15 definiții pentru divagație divagațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIVAGÁȚIE, divagații, s. f. Divagare; digresiune. – Din fr. divagation.

DIVAGÁȚIE, divagații, s. f. Divagare; digresiune. – Din fr. divagation.

divagație sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr divagation, lat divagatio, -onis] Divagare (1). modificată

DIVAGÁȚIE, divagații, s. f. Abatere de la subiect, digresiune, divagare. Umplu... cele două coloane cu divagații pe care le credea poetice. CAMIL PETRESCU, N. 38.

DIVAGÁȚIE s.f. Îndepărtare de la o temă, de la un subiect etc.; digresiune, divagare. [Gen. -iei, var. divagațiune s.f. / cf. fr. divagation, it. divagazione].

DIVAGÁȚIE s. f. divagare (1); digresiune. (< fr. divagation)

DIVAGÁȚIE ~i f. Abatere de la subiectul tratat (în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să învioreze și să varieze expunerea; digresiune. [Art. divagația; G.-D. divagației; Sil. -ți-e] /<fr. divagation

DIVAGAȚIÚNE s.f. v. divagație.

divagați(un)e f. abatere dela subiectul său.

* divagațiúne f. (lat. divagátio, -ónis). Acțiunea de a divaga, aberațiune. Rezultatu eĭ: n’asculta divagațiunile nebunilor. – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

divagáție (-ți-e) s. f., art. divagáția (-ți-a), g.-d. art. divagáției; pl. divagáții, art. divagáțiile (-ți-i-)

divagáție s. f. (sil. -ți-e), art. divagáția (sil. -ți-a), g.-d. art. divagáției; pl. divagáții, art. divagáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIVAGAȚIE s. digresiune, divagare, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (O lungă ~ de la subiect.)

Intrare: divagație
divagație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divagație
  • divagația
plural
  • divagații
  • divagațiile
genitiv-dativ singular
  • divagații
  • divagației
plural
  • divagații
  • divagațiilor
vocativ singular
plural
divagațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • divagațiune
  • divagațiunea
plural
  • divagațiuni
  • divagațiunile
genitiv-dativ singular
  • divagațiuni
  • divagațiunii
plural
  • divagațiuni
  • divagațiunilor
vocativ singular
plural

divagație divagațiune

etimologie: