2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

distanțá [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~țéz / E: fr distancier] 1 vr A se depărta de un punct fix, de ceva sau de cineva. 2 vr A lăsa în urmă. 3 vr A depăși (ca valoare, ca număr etc.). 4 vt (La cursele de cai) A retrage beneficiul adus de un cal care ia parte la o cursă, din cauza unor nereguli constatate în timpul cursei. 5 vt A lăsa un anumit spațiu, o anumită distanță între două sau mai multe lucruri Si: a rări. 6 vr (Fig) A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A pune un interval între două sau mai multe ființe sau lucruri, a lăsa o distanță; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva), a lăsa în urmă, a întrece (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (de cineva) în idei, în concepții etc.; a întrece (pe cineva) ca valoare.

DISTANȚÁ vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăși. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].

DISTANȚÁ vb. I. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăși. ◊ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)

A SE DISTANȚÁ mă ~éz intranz. 1) A se depărta tot mai mult. ~ de fruntea coloanei. 2) fig. A se deosebi sub aspect calitativ în idei sau concepții. 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică sau intelectuală. /<fr. distancer

A DISTANȚÁ ~éz tranz. (lucruri) A îndepărta la o anumită distanță. /<fr. distancer

distanțà v. a lăsa la distanță, a întrece.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ◊ Expr. A ține pe cineva la distanță = a se arăta distant față de cineva. ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.

distánță sf [At: IORGOVICI, O. 8/10 / V: (înv) ~ție, (îvr) des~ / Pl: ~țe / E: fr distance, lat distantia] 1 Interval care desparte două puncte în spațiu Si: depărtare, (îvr) distare. 2 (Îlav) De la ~ De la un punct îndepărtat (în spațiu sau în timp). 3 (Îlav) Din ~ în ~ Din loc în loc. 4 (Îe) A păstra ~ța (cuvenită) (față de cineva) A fi rezervat (față de cineva). 5 (Îe) A ține (sau a pune) la ~ A (se) arăta rezervat. 6 (Îal) A nu lăsa pe cineva să fie prea familiar. 7 Interval de timp care desparte două (sau mai multe) evenimente sau momente. 8 Depărtare în spațiu corespunzătoare unui interval de timp în care ar putea fi parcursă. 9 (Fig) Deosebire. 10 (Îlav) La ~ La o oarecare depărtare. 11 Diferență de rang între două persoane.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Lungimea celei mai scurte linii dintre două puncte; p. ext. spațiu, întindere care desparte un punct de altul sau o persoană de alta. Se va păstra o distanță egală între rînduri.Loc. adv. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale. Se văd din distanță în distanță movile. ODOBESCU, S. II 166. ♦ Interval de timp care desparte două evenimente. 2. Depărtare. Au murit în aceeași zi, în orașe diferite, la 300 km distanță. CAMIL PETRESCU, T. III 46. ◊ Fig. Între ei rămăsese oarecare distanță, și anume distanța respectului pe care Constantin îl simțea pentru cultura acestui camarad. GALACTION, O. I 130. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. [Lupii] rămaseră lătrînd și chelălăind la distanță. SADOVEANU, Z. C. 25. De la distanță = de la un punct (relativ) depărtat. Am citit eu de la distanță în gîndurile d-tale. CAMIL PETRESCU, T. III 137. Gore îi saluta de la distanță. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la distanță = a impune (cuiva) rezervă, a nu lăsa (pe cineva) să devină (prea) familiar, a se arăta distant (față de cineva).

DISTÁNȚĂ s.f. 1. Interval între două puncte; spațiu, interval care există, se întinde între două lucruri, între două locuri etc. 2. Depărtare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferență de rang, de situație între două persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia].

DISTÁNȚĂ s. f. 1. interval, spațiu între două puncte. ♦ a ține pe cineva la ~ = a se purta rece, distant față de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferență de rang, de situație între două persoane. (< fr. distance, lat. distantia)

DISTÁNȚĂ ~e f. 1) Interval dintre două puncte în spațiu; depărtare. ◊ La ~ la o anumită depărtare. De la ~ dintr-un loc depărtat. A ține pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferență de nivel social, de grad, de civilizație sau de importanță. Între ei există o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

distanță f. 1. spațiu sau interval ce separă obiecte, locuri, timpuri; 2. diferență între persoane sau lucruri: distanța între suveran și supușii săi.

* distánță f., pl. e (lat. dis-stantia. V. constanță). Depărtare, interval: distanță de treĭ ore, de treĭ metrĭ. A ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să se apropie, (fig.) a-l trata de sus, a nu face familiaritate cu el. A micșora distanțele, a face să ajungĭ maĭ răpede: trenu micșorează distanțele.

* distanțéz v. tr. (fr. distancer). Las la distanță, întrec. La alergărĭ, retrag unuĭ alergător (unuĭ cal) beneficiŭ banilor luĭ din cauza vre-uneĭ neregularitățĭ în alergare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 distanțeáză

distanțá vb., ind. prez. 1 sg. distanțéz, 3 sg. și pl. distanțeáză

arată toate definițiile

Intrare: distanța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distanța
  • distanțare
  • distanțat
  • distanțatu‑
  • distanțând
  • distanțându‑
singular plural
  • distanțea
  • distanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • distanțez
(să)
  • distanțez
  • distanțam
  • distanțai
  • distanțasem
a II-a (tu)
  • distanțezi
(să)
  • distanțezi
  • distanțai
  • distanțași
  • distanțaseși
a III-a (el, ea)
  • distanțea
(să)
  • distanțeze
  • distanța
  • distanță
  • distanțase
plural I (noi)
  • distanțăm
(să)
  • distanțăm
  • distanțam
  • distanțarăm
  • distanțaserăm
  • distanțasem
a II-a (voi)
  • distanțați
(să)
  • distanțați
  • distanțați
  • distanțarăți
  • distanțaserăți
  • distanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • distanțea
(să)
  • distanțeze
  • distanțau
  • distanța
  • distanțaseră
Intrare: distanță
distanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distanță
  • distanța
plural
  • distanțe
  • distanțele
genitiv-dativ singular
  • distanțe
  • distanței
plural
  • distanțe
  • distanțelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distanța

  • 1. tranzitiv A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rări spația
  • 2. reflexiv A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: depărta îndepărta antonime: apropia

etimologie:

distanță

  • 1. Interval care desparte două puncte în spațiu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: depărtare attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se va păstra o distanță egală între rânduri.
      surse: DLRLC
    • Au murit în aceeași zi, în orașe diferite, la 300 km distanță. CAMIL PETRESCU, T. III 46.
      surse: DLRLC
    • figurat Între ei rămăsese oarecare distanță, și anume distanța respectului pe care Constantin îl simțea pentru cultura acestui camarad. GALACTION, O. I 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială La distanță = la o oarecare depărtare.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • [Lupii] rămaseră lătrînd și chelălăind la distanță. SADOVEANU, Z. C. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială De la distanță = de la un punct depărtat.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Am citit eu de la distanță în gîndurile d-tale. CAMIL PETRESCU, T. III 137.
        surse: DLRLC
      • Gore îi saluta de la distanță. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Se văd din distanță în distanță movile. ODOBESCU, S. II 166.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A ține (pe cineva) la distanță = a impune (cuiva) rezervă, a nu lăsa (pe cineva) să devină (prea) familiar, a se arăta distant (față de cineva).
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.5. Interval de timp care desparte două momente, două evenimente.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat rar Diferență de rang, de situație între două persoane.
    exemple
    • Distanța de la roșu la roz.
      surse: DEX '09

etimologie: