2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ◊ Expr. A ține pe cineva la distanță = a se arăta distant față de cineva. ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.

distánță sf [At: IORGOVICI, O. 8/10 / V: (înv) ~ție, (îvr) des~ / Pl: ~țe / E: fr distance, lat distantia] 1 Interval care desparte două puncte în spațiu Si: depărtare, (îvr) distare. 2 (Îlav) De la ~ De la un punct îndepărtat (în spațiu sau în timp). 3 (Îlav) Din ~ în ~ Din loc în loc. 4 (Îe) A păstra ~ța (cuvenită) (față de cineva) A fi rezervat (față de cineva). 5 (Îe) A ține (sau a pune) la ~ A (se) arăta rezervat. 6 (Îal) A nu lăsa pe cineva să fie prea familiar. 7 Interval de timp care desparte două (sau mai multe) evenimente sau momente. 8 Depărtare în spațiu corespunzătoare unui interval de timp în care ar putea fi parcursă. 9 (Fig) Deosebire. 10 (Îlav) La ~ La o oarecare depărtare. 11 Diferență de rang între două persoane.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Lungimea celei mai scurte linii dintre două puncte; p. ext. spațiu, întindere care desparte un punct de altul sau o persoană de alta. Se va păstra o distanță egală între rînduri.Loc. adv. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale. Se văd din distanță în distanță movile. ODOBESCU, S. II 166. ♦ Interval de timp care desparte două evenimente. 2. Depărtare. Au murit în aceeași zi, în orașe diferite, la 300 km distanță. CAMIL PETRESCU, T. III 46. ◊ Fig. Între ei rămăsese oarecare distanță, și anume distanța respectului pe care Constantin îl simțea pentru cultura acestui camarad. GALACTION, O. I 130. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. [Lupii] rămaseră lătrînd și chelălăind la distanță. SADOVEANU, Z. C. 25. De la distanță = de la un punct (relativ) depărtat. Am citit eu de la distanță în gîndurile d-tale. CAMIL PETRESCU, T. III 137. Gore îi saluta de la distanță. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la distanță = a impune (cuiva) rezervă, a nu lăsa (pe cineva) să devină (prea) familiar, a se arăta distant (față de cineva).

DISTÁNȚĂ s.f. 1. Interval între două puncte; spațiu, interval care există, se întinde între două lucruri, între două locuri etc. 2. Depărtare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferență de rang, de situație între două persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia].

DISTÁNȚĂ s. f. 1. interval, spațiu între două puncte. ♦ a ține pe cineva la ~ = a se purta rece, distant față de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferență de rang, de situație între două persoane. (< fr. distance, lat. distantia)

DISTÁNȚĂ ~e f. 1) Interval dintre două puncte în spațiu; depărtare. ◊ La ~ la o anumită depărtare. De la ~ dintr-un loc depărtat. A ține pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferență de nivel social, de grad, de civilizație sau de importanță. Între ei există o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

distanță f. 1. spațiu sau interval ce separă obiecte, locuri, timpuri; 2. diferență între persoane sau lucruri: distanța între suveran și supușii săi.

* distánță f., pl. e (lat. dis-stantia. V. constanță). Depărtare, interval: distanță de treĭ ore, de treĭ metrĭ. A ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să se apropie, (fig.) a-l trata de sus, a nu face familiaritate cu el. A micșora distanțele, a face să ajungĭ maĭ răpede: trenu micșorează distanțele.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.

distanțá [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~țiá / Pzi: ~țéz / E: fr distancier] 1 vr A se depărta de un punct fix, de ceva sau de cineva. 2 vr A lăsa în urmă. 3 vr A depăși (ca valoare, ca număr etc.). 4 vt (La cursele de cai) A retrage beneficiul adus de un cal care ia parte la o cursă, din cauza unor nereguli constatate în timpul cursei. 5 vt A lăsa un anumit spațiu, o anumită distanță între două sau mai multe lucruri Si: a rări. 6 vr (Fig) A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.

DISTANȚÁ, distanțez, vb. I. 1. Tranz. A pune un interval între două sau mai multe ființe sau lucruri, a lăsa o distanță; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva), a lăsa în urmă, a întrece (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (de cineva) în idei, în concepții etc.; a întrece (pe cineva) ca valoare.

DISTANȚÁ vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăși. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].

DISTANȚÁ vb. I. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăși. ◊ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)

A SE DISTANȚÁ mă ~éz intranz. 1) A se depărta tot mai mult. ~ de fruntea coloanei. 2) fig. A se deosebi sub aspect calitativ în idei sau concepții. 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică sau intelectuală. /<fr. distancer

A DISTANȚÁ ~éz tranz. (lucruri) A îndepărta la o anumită distanță. /<fr. distancer

distanțà v. a lăsa la distanță, a întrece.

* distanțéz v. tr. (fr. distancer). Las la distanță, întrec. La alergărĭ, retrag unuĭ alergător (unuĭ cal) beneficiŭ banilor luĭ din cauza vre-uneĭ neregularitățĭ în alergare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distánță s. f., g.-d. art. distánței; pl. distánțe

distánță s. f., g.-d. art. distánței; pl. distánțe

arată toate definițiile

Intrare: distanță
distanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distanță
  • distanța
plural
  • distanțe
  • distanțele
genitiv-dativ singular
  • distanțe
  • distanței
plural
  • distanțe
  • distanțelor
vocativ singular
plural
Intrare: distanța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • distanța
  • distanțare
  • distanțat
  • distanțatu‑
  • distanțând
  • distanțându‑
singular plural
  • distanțea
  • distanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • distanțez
(să)
  • distanțez
  • distanțam
  • distanțai
  • distanțasem
a II-a (tu)
  • distanțezi
(să)
  • distanțezi
  • distanțai
  • distanțași
  • distanțaseși
a III-a (el, ea)
  • distanțea
(să)
  • distanțeze
  • distanța
  • distanță
  • distanțase
plural I (noi)
  • distanțăm
(să)
  • distanțăm
  • distanțam
  • distanțarăm
  • distanțaserăm
  • distanțasem
a II-a (voi)
  • distanțați
(să)
  • distanțați
  • distanțați
  • distanțarăți
  • distanțaserăți
  • distanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • distanțea
(să)
  • distanțeze
  • distanțau
  • distanța
  • distanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

distanță

  • 1. Interval care desparte două puncte în spațiu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: depărtare 3 exemple
    exemple
    • Se va păstra o distanță egală între rânduri.
      surse: DLRLC
    • Au murit în aceeași zi, în orașe diferite, la 300 km distanță. CAMIL PETRESCU, T. III 46.
      surse: DLRLC
    • figurat Între ei rămăsese oarecare distanță, și anume distanța respectului pe care Constantin îl simțea pentru cultura acestui camarad. GALACTION, O. I 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială La distanță = la o oarecare depărtare.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • [Lupii] rămaseră lătrînd și chelălăind la distanță. SADOVEANU, Z. C. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială De la distanță = de la un punct depărtat.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Am citit eu de la distanță în gîndurile d-tale. CAMIL PETRESCU, T. III 137.
        surse: DLRLC
      • Gore îi saluta de la distanță. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se văd din distanță în distanță movile. ODOBESCU, S. II 166.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A ține (pe cineva) la distanță = a impune (cuiva) rezervă, a nu lăsa (pe cineva) să devină (prea) familiar, a se arăta distant (față de cineva).
      surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
    • 1.5. Interval de timp care desparte două momente, două evenimente.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. figurat rar Diferență de rang, de situație între două persoane.
    surse: DEX '09 DN sinonime: deosebire diferență un exemplu
    exemple
    • Distanța de la roșu la roz.
      surse: DEX '09

etimologie:

distanța

  • 1. tranzitiv A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rări spația
  • 2. reflexiv A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: depărta îndepărta antonime: apropia

etimologie: