10 definiții pentru dispersiv

dispersív, ~ă a [At: MARIAN, PR. I, 40/38 / Pl: ~i, ~e / E: fr dispersif] 1 Care permite dispersia (4). 2 (D. mediul transparent) Al cărui indice de refracție este dependent de lungimea de undă a radiației care îl străbate.

DISPERSÍV, -Ă, dispersivi, -e, adj. Care permite dispersia. – Din fr. dispersif.

DISPERSÍV, -Ă, dispersivi, -e, adj. Care permite dispersia. – Din fr. dispersif.

DISPERSÍV, -Ă, dispersivi, -e, adj. Care permite dispersia.

dispersív adj. m., pl. dispersívi; f. dispersívă, pl. dispersíve

dispersív adj. m., pl. dispersívi; f. sg. dispersívă, pl. dispersíve

DISPERSÍV, -Ă adj. Care permite dispersia. [< fr. dispersif].

DISPERSÍV, -Ă adj. 1. care permite dispersia. 2. (despre un mediu transparent) al cărui indice de refracție este dependent de lungimea de undă care îl străbate. (< fr. dispersif)

DISPERSÍV ~ă (~i, ~e) Care produce dispersia. /<fr. dispersif

* dispersív, -ă adj. (d. lat. dispersus, împrăștiat). Fiz. Care servește la împrăștiat lumina, ca prizma.

Intrare: dispersiv
dispersiv adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dispersiv dispersivul dispersi dispersiva
plural dispersivi dispersivii dispersive dispersivele
genitiv-dativ singular dispersiv dispersivului dispersive dispersivei
plural dispersivi dispersivilor dispersive dispersivelor
vocativ singular
plural