opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPECERAT, dispecerate, s. n. Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul. – Din dispecer.

DISPECERAT, dispecerate, s. n. Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul. – Din dispecer.

dispecerat sn [At: SCÂNTEIA, 1975, nr. 10347 / Pl: ~e / E: fr dispecer] 1-2 Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul (1-2). 3-4 Camera unde lucrează dispecerul (1-2).

DISPECERAT s.n. Birou, serviciu unic care supraveghează mersul producției într-o întreprindere, mersul trenurilor etc. [< dispecer + -at, după engl. dispatching].

DISPECERAT s. n. birou, serviciu al dispecerilor. (după engl. dispatching)

DISPECERAT ~e n. 1) Funcție de dispecer. 2) Încăpere în care funcționează serviciul de dispeceri. /Din dispecer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dispecerat s. n., pl. dispecerate

dispecerat s. n., pl. dispecerate

dispecerat s. n., pl. dispecerate

a dispecera vb., ind. prez. 1 sg. dispecerez

Intrare: dispecerat
dispecerat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispecerat
  • dispeceratul
  • dispeceratu‑
plural
  • dispecerate
  • dispeceratele
genitiv-dativ singular
  • dispecerat
  • dispeceratului
plural
  • dispecerate
  • dispeceratelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dispecera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispecera
  • dispecerare
  • dispecerat
  • dispeceratu‑
  • dispecerând
  • dispecerându‑
 singular plural
  • dispecerează
  • dispecerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispecerez
 (să)
  • dispecerez
  • dispeceram
  • dispecerai
  • dispecerasem
a II-a (tu)
  • dispecerezi
 (să)
  • dispecerezi
  • dispecerai
  • dispecerași
  • dispeceraseși
a III-a (el, ea)
  • dispecerează
 (să)
  • dispecereze
  • dispecera
  • dispeceră
  • dispecerase
plural I (noi)
  • dispecerăm
 (să)
  • dispecerăm
  • dispeceram
  • dispecerarăm
  • dispeceraserăm
  • dispecerasem
a II-a (voi)
  • dispecerați
 (să)
  • dispecerați
  • dispecerați
  • dispecerarăți
  • dispeceraserăți
  • dispeceraseți
a III-a (ei, ele)
  • dispecerează
 (să)
  • dispecereze
  • dispecerau
  • dispecerară
  • dispeceraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dispecerat, dispeceratesubstantiv neutru

  • 1. Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • dispecer DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.