8 definiții pentru disodil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

disodil, ~ă [At: ONCESCU, G. 174 / Pl: ~i, ~e / E: fr dysodile] 1 sn (Mpl) Rocă sedimentară caustobiolitică, de obicei șistoasă, formată prin consolidarea și slaba încarbonizare a nămolurilor sapropelice. 2 a Care se referă la disodil (1). 3 a Alcătuit din disodil (3).

DISODÍL s. n. rocă sedimentară caustobiolită, șistoasă, din încarbonizarea nămolurilor sapropelice. (< germ. Dysodil)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disodíl1 adj. m., pl. disodíli; f. disodílă, pl. disodíle

disodíl adj. m., pl. disodíli; f. sg. disodílă, pl. disodíle


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

disodil, (engl.= dysodile) rocă sedimentară pelitică, de compoziție marnoasă sau argiloasă, bogată în substanțe bituminoase; pe supr. de stratificație se întâlnesc frecvent urme de schelete de pești, eflorescențe de sulf și rozete de gips. D. se consideră ca rocă „mamă” de petrol. În România, apare în asociațiile de fliș de vârstă oligocenă din C. Orient. Sin. șist disodilic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DISODÍLE (< germ.) s. n. pl. Roci sedimentare marnoase și argiloase bituminoase, de culoare cenușiu-negricioasă, formate prin consolidarea și slaba incarbonizare a nămolului sapropelic; șisturi disodilice. Fiind șistoase, se desfac în foi subțiri, elastice, pe suprafața cărora se găsesc frecvent impresiuni de pești și inflorescențe de sulf sau de gips. Prin distilarea lor se obțin gudroane, cocs, cenușă, gaze, apă.

Intrare: disodil
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disodil
  • disodilul
  • disodilu‑
  • disodi
  • disodila
plural
  • disodili
  • disodilii
  • disodile
  • disodilele
genitiv-dativ singular
  • disodil
  • disodilului
  • disodile
  • disodilei
plural
  • disodili
  • disodililor
  • disodile
  • disodilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)