7 definiții pentru disodil (rocă)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
disodil, ~ă [At: ONCESCU, G. 174 / Pl: ~i, ~e / E: fr dysodile] 1 sn (Mpl) Rocă sedimentară caustobiolitică, de obicei șistoasă, formată prin consolidarea și slaba încarbonizare a nămolurilor sapropelice. 2 a Care se referă la disodil (1). 3 a Alcătuit din disodil (3).
DISODIL s. n. rocă sedimentară caustobiolită, șistoasă, din încarbonizarea nămolurilor sapropelice. (< germ. Dysodil)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
disodil (rocă) s. n., pl. disodile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
disodil2 s. n., pl. disodile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disodil s. n., pl. disodile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
disodil, (engl.= dysodile) rocă sedimentară pelitică, de compoziție marnoasă sau argiloasă, bogată în substanțe bituminoase; pe supr. de stratificație se întâlnesc frecvent urme de schelete de pești, eflorescențe de sulf și rozete de gips. D. se consideră ca rocă „mamă” de petrol. În România, apare în asociațiile de fliș de vârstă oligocenă din C. Orient. Sin. șist disodilic.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DISODÍLE (< germ.) s. n. pl. Roci sedimentare marnoase și argiloase bituminoase, de culoare cenușiu-negricioasă, formate prin consolidarea și slaba incarbonizare a nămolului sapropelic; șisturi disodilice. Fiind șistoase, se desfac în foi subțiri, elastice, pe suprafața cărora se găsesc frecvent impresiuni de pești și inflorescențe de sulf sau de gips. Prin distilarea lor se obțin gudroane, cocs, cenușă, gaze, apă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
disodil, disodilesubstantiv neutru
- 1. Rocă sedimentară caustobiolită, șistoasă, din încarbonizarea nămolurilor sapropelice. MDN '00
etimologie:
- Dysodil MDN '00