10 definiții pentru disimulație disimulațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISIMULÁȚIE, disimulații, s. f. (Rar) Disimulare. – Din fr. dissimulation.

DISIMULÁȚIE, disimulații, s. f. (Rar) Disimulare. – Din fr. dissimulation.

disimulație sf [At: FIS. 167/12 / V: ~iune, (înv) ~lăciune / Pl: ~ii / E: fr dissimulation, lat dissimulatio] Prefăcătorie.

DISIMULÁȚIE s. f. Disimulare.

DISIMULÁȚIE s.f. Prefăcătorie, nesinceritate; disimulare. [Gen. -iei, var. disimulațiune s.f. / cf. fr. dissimulation, lat dissimulatio].

DISIMULÁȚIE s. f. disimulare. (< fr. dissimulation, lat. dissimulatio)

disimulațiune sf vz disimulație

DISIMULAȚIÚNE s.f. v. disimulație.

* disimulațiúne f. (lat. dis-simulátio, -ónis. V. simulațiune). Acțiunea de a disimula, de a-țĭ ascunde gîndu. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disimuláție (prefăcătorie) (rar) (-ți-e) s. f., art. disimuláția (-ți-a), g.-d. art. disimuláției; pl. disimuláții, art. disimuláțiile (-ți-i-)

disimuláție s. f. → simulație

Intrare: disimulație
disimulație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disimulație
  • disimulația
plural
  • disimulații
  • disimulațiile
genitiv-dativ singular
  • disimulații
  • disimulației
plural
  • disimulații
  • disimulațiilor
vocativ singular
plural
disimulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • disimulațiune
  • disimulațiunea
plural
  • disimulațiuni
  • disimulațiunile
genitiv-dativ singular
  • disimulațiuni
  • disimulațiunii
plural
  • disimulațiuni
  • disimulațiunilor
vocativ singular
plural

disimulație disimulațiune

etimologie: