11 definiții pentru disimila

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISIMILA, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

DISIMILA, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. – Din fr. dissimiler.

disimila vtr [At: GRAUR, I. L. 62 / Pzi: 3 ~lea / E: fr dissimiler] (Fon) 1-2 A (se) modifica din cauza influenței unui sunet identic sau asemănător. 3-4 A dispărea sau a face să dispară din cauza influenței unui alt sunet identic sau asemănător.

DISIMILA, disimilez, vb. I. Refl. (Lingv.; despre sunetele vorbirii; în opoziție cu asimila) A se modifica căpătînd un aspect deosebit sau a dispărea sub influența altui sunet, identic sau asemănător.

DISIMILA vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenței unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].

DISIMILA vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilație. (< fr. dissimiler)

A DISIMILA ~ez tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler

A SE DISIMILA se ~ea intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. /<fr. dissimiler

* disimiléz v. tr. (compus ca a-similez, di-simulez. Fr. dissimiler). Gram. Fac să nu maĭ semene precum: tulbure îld. turbure(ca să nu fie doĭ r în acelașĭ cuvînt). Chim. Prefac substanțele animale orĭ vegetale în substanțe brute cu compozițiune chimică maĭ simplă. – Și dezasimilez. V. dessemăn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

disimila (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimilea, imperf. 3 pl. se disimilau; conj. prez. 3 să se disimileze; ger. disimilându-se

!disimila (a se ~) (a suferi o disimilație) vb. refl., ind. prez. 3 se disimilea

disimila vb., ind. prez. 3 sg. disimilea

Intrare: disimila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disimila
  • disimilare
  • disimilat
  • disimilatu‑
  • disimilând
  • disimilându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • disimilea
(să)
  • disimileze
  • disimila
  • disimilă
  • disimilase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • disimilea
(să)
  • disimileze
  • disimilau
  • disimila
  • disimilaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

disimilaverb

  • 1. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.