2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISEMINÁRE, diseminări, s. f. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ♦ Spec. Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ♦ Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli. – După fr. dissémination.

DISEMINÁRE, diseminări, s. f. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile). ♦ Spec. Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor. ♦ Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli. – După fr. dissémination.

diseminare sf [At: DL / Pl: ~nări / E: disemina] 1 Împrăștiere (în toate părțile) Si: diseminație (1), risipire. 2 (Spc) Răspândire pe cale naturală de către vânt a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor Si: diseminație (2). 3 Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli Si: diseminație (3). 4 (Glg) Mod de repartizare a mineralelor în zăcământ Si: diseminație (4).

DISEMINÁRE, diseminări, s. f. (Franțuzism) Împrăștiere, răspîndire (fără ordine); (prin restricție) răspîndire a semințelor pe sol în momentul maturității lor.

DISEMINÁRE s.f. Acțiunea de a disemina; răspândire, împrăștiere (spec.) împrăștiere pe pământ a semințelor ajunse la maturitate; diseminație; răspândire în organism a agenților unei boli. ♦ (Petr.) Modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. [< disemina].

DISEMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a disemina. 2. împrăștiere naturală a semințelor ajunse la maturitate; diseminație. 3. răspândire în organism a agenților unei boli. 4. modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ. (< disemina)

DISEMINÁRE ~ări f. 1) bot. Răspândire naturală a semințelor. 2) min. Felul cum sunt repartizate mineralele într-un zăcământ. 3) med. Răspândire a agenților unei boli în organism. /<fr. dissémination

DISEMINÁ, diseminez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia (în toate părțile), a (se) risipi. – Din diseminare (derivat regresiv).

DISEMINÁ, diseminez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) împrăștia (în toate părțile), a (se) risipi. – Din diseminare (derivat regresiv).

diseminá [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr disséminer, lat disseminare] 1-2 vtr A (se) împrăștia (în toate părțile) Si: a (se) risipi. 3 vt (Spc; subiectul este vântul) A împrăștia semințe.

DISEMINÁ vb. I. tr. A răspândi, a împrăștia încoace și încolo, a risipi. [P.i. -nez. / < fr. disséminer, lat. disseminare].

DISEMINÁ vb. tr. a răspândi, a împrăștia. (< fr. disséminer, lat. disseminare)

* diseminéz v. tr. (lat. dis-sémino, -áre. V. semăn 1). Presar, împrăștiĭ, răspândesc pe icĭ pe colo: a disemina posturile de frontieră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

disemináre s. f., g.-d. art. diseminắrii; pl. diseminắri

disemináre s. f., g.-d. art. diseminării; pl. diseminări

diseminá (a ~) vb., ind. prez. 3 disemineáză

diseminá vb., ind. prez. 1 sg. diseminéz, 3 sg. și pl. disemineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISEMINÁRE s. v. împrăștiere, propagare, răspândire.

diseminare s. v. ÎMPRĂȘTIERE. PROPAGARE. RĂSPÎNDIRE.

DISEMINÁ vb. v. împrăștia, propaga, răspândi.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DISEMINÁRE (după fr. dissémination) s. f. 1. Împrăștiere naturală a semințelor, fructelor, polenului și sporilor etc. după maturizarea lor; se face prin deschiderea fructelor de la sine sau cu ajutorul vântului, al apei și al animalelor. 2. Răspândire în organism al agenților unei boli (ex. d. bacilului Koch, d. sifilisului, d. celulelor canceroase etc.). 3. (În filozofia și critica literară deconstructivistă) Derivare fără limite, prin asociații libere de tip panoramic, a unor cuvinte (sensuri) dintr-un grup fonic neinvestit cu semnificație. 4. P. gener. Răspândire, împrăștiere. 4. D. nucleară = (în dreptul internațional) sporire a numărului de state care dispun de arsenale nucleare realizate fie autonom, fie prin transferul de cunoștințe tehnico-științifice, de material sau instalații nucleare din partea unui stat „nuclear” către un stat „nenuclear”. În vederea împiedicării d. n. a fost încheiat Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare (1968).

Intrare: diseminare
diseminare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diseminare
  • diseminarea
plural
  • diseminări
  • diseminările
genitiv-dativ singular
  • diseminări
  • diseminării
plural
  • diseminări
  • diseminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: disemina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disemina
  • diseminare
  • diseminat
  • diseminatu‑
  • diseminând
  • diseminându‑
singular plural
  • diseminea
  • diseminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diseminez
(să)
  • diseminez
  • diseminam
  • diseminai
  • diseminasem
a II-a (tu)
  • diseminezi
(să)
  • diseminezi
  • diseminai
  • diseminași
  • diseminaseși
a III-a (el, ea)
  • diseminea
(să)
  • disemineze
  • disemina
  • disemină
  • diseminase
plural I (noi)
  • diseminăm
(să)
  • diseminăm
  • diseminam
  • diseminarăm
  • diseminaserăm
  • diseminasem
a II-a (voi)
  • diseminați
(să)
  • diseminați
  • diseminați
  • diseminarăți
  • diseminaserăți
  • diseminaseți
a III-a (ei, ele)
  • diseminea
(să)
  • disemineze
  • diseminau
  • disemina
  • diseminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diseminare

  • 1. Împrăștiere, răspândire (în toate părțile).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: propagare răspândire împrăștiere
    • 1.1. prin specializare Răspândire pe cale naturală a semințelor, fructelor, polenului etc. în momentul maturizării lor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: diseminație
    • 1.2. Răspândire în organismul unei ființe a agenților unei boli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.3. mineralogie; minerit Modul de repartizare a mineralelor într-un zăcământ.
      surse: DN

etimologie:

disemina

etimologie: