8 definiții pentru discursivitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCURSIVITÁTE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.; însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.

DISCURSIVITÁTE s. f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.; însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament. – Discursiv + suf. -itate.

discursivitate sf [At: DEX / Pl: (rar) ~tăți / E: discursiv + -itate] 1 Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc. 2 Însușire a unei expuneri de a fi clară, explicită, întemeiată pe raționament. 3 (Rar) Întindere exagerată (în vorbire, stil etc.)

DISCURSIVITÁTE s. f. 1. Caracterul discursiv (1) al unei idei (propoziții, fraze etc.). 2. Diluare, extindere exagerată (a vorbirii sau a stilului).

DISCURSIVITÁTE s.f. Caracterul discursiv al unei idei. ♦ (Rar) Întindere, extindere exagerată (în vorbire, în stil). [Cf. fr. discursivité, it. discorsività].

DISCURSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi discursiv; caracterul discursiv al unei idei, expuneri, fraze. ◊ (rar) diluare (a vorbirii, a stilului). (< fr. discursivité)

DISCURSIVITÁTE f. Caracter discursiv. [Art. discursivitatea; G.-D. discursivității] /discursiv + suf. ~itate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discursivitáte s. f., g.-d. art. discursivitắții

discursivitáte s. f., g.-d. art. discursivității

Intrare: discursivitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discursivitate
  • discursivitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • discursivități
  • discursivității
plural
vocativ singular
plural

discursivitate

  • 1. Caracterul discursiv al unei idei, fraze, expuneri etc.; însușirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raționament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Diluare, extindere exagerată (a vorbirii sau a stilului).
    surse: DLRLC DN sinonime: diluare extindere întindere

etimologie:

  • Discursiv + sufix -itate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN