17 definiții pentru discontinuitate
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISCONTINUITATE, discontinuități, s. f. Lipsă de continuitate; intermitență. ♦ (Mat., Fiz.) Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta fără parcurgerea mărimilor intermediare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuité.
discontinuitate sf [At: HAMANGIU, C. C. 470 / P: ~nu-i~ / Pl: ~tăți / E: fr discontinuité] 1 Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spațiu Si: întrerupere, intermitență. 2 (Mat; Fiz) Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi. 3 (Mat; Fiz) Proprietate a unei mărimi sau funcții de a sări de la o valoare la alta, fără a trece prin valorile intermediare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCONTINUITATE, discontinuități, s. f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spațiu; intermitență. ♦ (Mat., Fiz.) Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta, îndepărtată de ea, a unei mărimi. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCONTINUITATE, discontinuități, s. f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succed în timp sau în spațiu. V. intermitență. Însăși structura componistică a simfoniei are deficiențe serioase. Ea dă impresia unei discontinuități. Sînt foarte multe fragmente inutile, superficiale, făcute pentru «a epata». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 8/3. ♦ (Mat.; Fiz.) Proprietate a unei funcții de a nu îndeplini condițiile de continuitate. Funcțiunea prezintă discontinuitate pentru x – a. ♦ (Geol.) Întrerupere a unei stratificații, datorită unei lipse în sedimentare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCONTINUITATE s.f. Lipsă de continuitate; întrerupere. ♦ (Mat.) Proprietate a unei funcții de a sări de la o valoare la alta, fără a trece prin valorile intermediare. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. discontinuité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISCONTINUITATE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISCONTINUITATE ~ăți f. 1) Lipsă de continuitate; intermitență. 2) mat. fiz. Trecere bruscă de la o valoare la alta fără parcurgerea valorilor intermediare. [Art. discontinuitatea; G.-D. discontinuității; Sil. -nu-i-] /<fr. discontinuité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
discontinuitate f. lipsă de continuitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* discontinuitáte f. (fr. discontinuité). Întrerupere, intermitență.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
discontinuitate (desp. -nu-i-) s. f., g.-d. art. discontinuității; pl. discontinuități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
discontinuitate (-nu-i-) s. f., g.-d. art. discontinuității; pl. discontinuități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
discontinuitate s. f. → continuitate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISCONTINUITATE s. v. intermitență.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISCONTINUITATE s. intermitență. (~ unui fenomen.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Discontinuitate ≠ continuitate
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DISCONTINUITATE s. f. (cf. fr. discontinuité, engl. discontinuity): 1. separare a unor elemente morfonologice prin inserarea altor elemente. Astfel, formularea „Nu merg acolo” poate deveni „Nu merg, sub nici un motiv, acolo”, cu inserarea locuțiunii adverbiale sub nici un motiv. 2. întrerupere a lanțului vorbirii; fragmentare a unei propoziții sau a unei fraze în părți după care se pune punct. Este o caracteristică a stilului unor scriitori. De exemplu: „S-o ducem la tata-socru. Pe grapă. Să i-o lepădăm în bătătură” (Zaharia Stancu).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DISCONTINUITÁTE (< fr.) s. f. Lipsă de continuitate.; intermitență. ♦ (GEOL.) Suprafață din interiorul Pământului evidențiată prin variațiile bruște ale vitezei și modului de propagare a undelor seismice longitudinale și transversale. Principalele discontinuități sunt (după numele celor care le-au stabilit): Conrad (între pătura de granit și cea de bazalt), Mohorovicić (între scoarța terestră și manta, la adâncimea de 35-60 km sub continente și de 6-10 km sub oceane), Gutenberg-Wichert (separă mantaua de nucleu, la adâncimea de 2.900 km și absoarbe undele seismice transversale), Lehman (separă nucleul extern de de nucleul intern al Pământului, la adâncimea de 5.120 km). ♦ (MAT., FIZ.) Variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ D. de speța întâia (a unei funcții într-un punct) = d. la care, în punctul considerat, limitele laterale ale funcției există și sunt diferite. ◊ D. de speța a doua = d., la care, în punctul considerat, cel puțin una dintre cele două limite laterale nu există.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -nu-i-
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
discontinuitate, discontinuitățisubstantiv feminin
- 1. Lipsă de continuitate. DEX '09 DLRLC DNsinonime: intermitență întrerupere antonime: continuitate
- Însăși structura componistică a simfoniei are deficiențe serioase. Ea dă impresia unei discontinuități. Sînt foarte multe fragmente inutile, superficiale, făcute pentru «a epata». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 8/3. DLRLC
- 1.1. Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta fără parcurgerea mărimilor intermediare. DEX '09 MDN '00
- diferențiere Proprietate a unei funcții de a nu îndeplini condițiile de continuitate. DN
- Funcțiunea prezintă discontinuitate pentru x – a. DLRLC
-
- 1.1.1. Modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. MDN '00
-
- 1.2. Întrerupere a unei stratificații, datorită unei lipse în sedimentare. DLRLC
-
- 2. Categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. MDN '00
etimologie:
- discontinuité DEX '09 DEX '98 DN