16 definiții pentru discontinuitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCONTINUITÁTE, discontinuități, s. f. Lipsă de continuitate; intermitență. ♦ (Mat., Fiz.) Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta fără parcurgerea mărimilor intermediare. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuité.

discontinuitate sf [At: HAMANGIU, C. C. 470 / P: ~nu-i~ / Pl: ~tăți / E: fr discontinuité] 1 Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spațiu Si: întrerupere, intermitență. 2 (Mat; Fiz) Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi. 3 (Mat; Fiz) Proprietate a unei mărimi sau funcții de a sări de la o valoare la alta, fără a trece prin valorile intermediare.

DISCONTINUITÁTE, discontinuități, s. f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succedă în timp sau în spațiu; intermitență. ♦ (Mat., Fiz.) Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta, îndepărtată de ea, a unei mărimi. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. discontinuité.

DISCONTINUITÁTE, discontinuități, s. f. Lipsă de continuitate între mai multe elemente care se succed în timp sau în spațiu. V. intermitență. Însăși structura componistică a simfoniei are deficiențe serioase. Ea dă impresia unei discontinuități. Sînt foarte multe fragmente inutile, superficiale, făcute pentru «a epata». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 8/3. ♦ (Mat.; Fiz.) Proprietate a unei funcții de a nu îndeplini condițiile de continuitate. Funcțiunea prezintă discontinuitate pentru x – a. ♦ (Geol.) Întrerupere a unei stratificații, datorită unei lipse în sedimentare.

DISCONTINUITÁTE s.f. Lipsă de continuitate; întrerupere. ♦ (Mat.) Proprietate a unei funcții de a sări de la o valoare la alta, fără a trece prin valorile intermediare. [Pron. -nu-i-. / cf. fr. discontinuité].

DISCONTINUITÁTE s. f. 1. lipsa de continuitate; întrerupere. ◊ (mat., fiz.) variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecerea de la o valoare la alta, fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici. 2. categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei. (< fr. discontinuité)

DISCONTINUITÁTE ~ăți f. 1) Lipsă de continuitate; intermitență. 2) mat. fiz. Trecere bruscă de la o valoare la alta fără parcurgerea valorilor intermediare. [Art. discontinuitatea; G.-D. discontinuității; Sil. -nu-i-] /<fr. discontinuité

discontinuitate f. lipsă de continuitate.

* discontinuitáte f. (fr. discontinuité). Întrerupere, intermitență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discontinuitáte (-nu-i-) s. f., g.-d. art. discontinuitắții; pl. discontinuitắți

discontinuitáte s. f. → continuitate


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISCONTINUITÁTE s. v. intermitență.

DISCONTINUITATE s. intermitență. (~ unui fenomen.)

Discontinuitate ≠ continuitate


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISCONTINUITÁTE s. f. (cf. fr. discontinuité, engl. discontinuity): 1. separare a unor elemente morfonologice prin inserarea altor elemente. Astfel, formularea „Nu merg acolo” poate deveni „Nu merg, sub nici un motiv, acolo”, cu inserarea locuțiunii adverbiale sub nici un motiv. 2. întrerupere a lanțului vorbirii; fragmentare a unei propoziții sau a unei fraze în părți după care se pune punct. Este o caracteristică a stilului unor scriitori. De exemplu: „S-o ducem la tata-socru. Pe grapă. Să i-o lepădăm în bătătură” (Zaharia Stancu).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DISCONTINUITÁTE (< fr.) s. f. Lipsă de continuitate.; intermitență. ♦ (GEOL.) Suprafață din interiorul Pământului evidențiată prin variațiile bruște ale vitezei și modului de propagare a undelor seismice longitudinale și transversale. Principalele discontinuități sunt (după numele celor care le-au stabilit): Conrad (între pătura de granit și cea de bazalt), Mohorovicić (între scoarța terestră și manta, la adâncimea de 35-60 km sub continente și de 6-10 km sub oceane), Gutenberg-Wichert (separă mantaua de nucleu, la adâncimea de 2.900 km și absoarbe undele seismice transversale), Lehman (separă nucleul extern de de nucleul intern al Pământului, la adâncimea de 5.120 km). ♦ (MAT., FIZ.) Variație bruscă, în salturi, a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta fără parcurgerea valorilor intermediare. ◊ D. de speța întâia (a unei funcții într-un punct) = d. la care, în punctul considerat, limitele laterale ale funcției există și sunt diferite. ◊ D. de speța a doua = d., la care, în punctul considerat, cel puțin una dintre cele două limite laterale nu există.

Intrare: discontinuitate
discontinuitate substantiv feminin
  • silabație: -nu-i-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discontinuitate
  • discontinuitatea
plural
  • discontinuități
  • discontinuitățile
genitiv-dativ singular
  • discontinuități
  • discontinuității
plural
  • discontinuități
  • discontinuităților
vocativ singular
plural

discontinuitate

  • 1. Lipsă de continuitate.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: intermitență întrerupere antonime: continuitate un exemplu
    exemple
    • Însăși structura componistică a simfoniei are deficiențe serioase. Ea dă impresia unei discontinuități. Sînt foarte multe fragmente inutile, superficiale, făcute pentru «a epata». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 8/3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. matematică fizică Variație bruscă și în salturi a valorii unei mărimi; trecere de la o valoare la alta fără parcurgerea mărimilor intermediare.
      surse: DEX '09 MDN '00
      • diferențiere Proprietate a unei funcții de a nu îndeplini condițiile de continuitate.
        surse: DN un exemplu
        exemple
        • Funcțiunea prezintă discontinuitate pentru x – a.
          surse: DLRLC
      • 1.1.1. Modificare rapidă a valorii unui element meteorologic pe distanțe mici.
        surse: MDN '00
    • 1.2. geologie Întrerupere a unei stratificații, datorită unei lipse în sedimentare.
      surse: DLRLC
  • 2. Categorie filozofică desemnând distribuția și succesiunea cu întreruperi în spațiu și timp a materiei.
    surse: MDN '00

etimologie: