10 definiții pentru discobol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCOBÓL, -Ă, discoboli, -e, s. m. și f. Atlet aruncător de disc1. – Din fr. discobole, lat. discobolus.

DISCOBÓL, -Ă, discoboli, -e, s. m. și f. Atlet aruncător de disc1. – Din fr. discobole, lat. discobolus.

discoból sm [At: ALEXI, W. / Pl: ~i / E: fr discobole, lat discobolus] Atlet aruncător de disc1 (16).

DISCOBÓL, discoboli, s. m. (În antichitatea greacă) Atlet care se îndeletnicea cu aruncarea discului.

DISCOBÓL s.m. (La vechii greci) Aruncător cu discul. [< lat. discobolus, gr. diskobolos < diskos – disc, bole – aruncare].

DISCOBÓL, -Ă s. m. f. atlet care practică aruncarea discului. (< fr. discobole, gr. diskobolos)

DISCOBÓL ~i m. Sportiv care participă la proba de aruncare a discului. /<fr. discobole, lat. discobolus

* discoból m., pl. ĭ (vgr. diskobolós, d. lat. discóbolus. V. parabolă, balistică). În vechime, atlet care se exercita aruncînd cu discu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

discoból s. m., pl. discobóli

discoból s. m., pl. discobóli


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-.~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.

Intrare: discobol
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discobol
  • discobolul
  • discobolu‑
plural
  • discoboli
  • discobolii
genitiv-dativ singular
  • discobol
  • discobolului
plural
  • discoboli
  • discobolilor
vocativ singular
  • discobolule
  • discobole
plural
  • discobolilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

discobol, -ă discobolă

  • 1. Atlet aruncător de disc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: