3 intrări

30 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

disciplináre sf [At: CONV. LIT. V, 194 / Pl: ~nắri / E: disciplina] Obișnuire cu spiritul de disciplină (1).

DISCIPLINÁRE, disciplinări, s. f. Acțiunea de a (se) disciplina.V. disciplina.

DISCIPLINÁRE, disciplinări, s. f. Acțiunea de a (se) disciplina.V. disciplina.

DISCIPLINÁRE s. f. Acțiunea de a disciplina, de a obișnui pe cineva cu disciplina.

disciplináre (-ci-pli-) s. f., g.-d. art. disciplinắrii; pl. disciplinắri

disciplináre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. disciplinării; pl. disciplinări

DISCIPLINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disciplina. [< disciplina].

discipliná vtr [At: NEGULICI / Pzi: ~néz / E: fr discipliner] 1-2 A (se) obișnui cu spiritul de disciplină (1).

disciplinár, ~ă a [At: SĂULESCU, HR. I, 154/10 / Pl: ~i, ~e / E: fr disciplinaire] 1-2 Conform cu disciplina (1, 7). 3-4 Privitor la disciplină (1, 7). 5-6 Care urmărește disciplina (1, 7). 7 Care urmărește disciplinarea.

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ◊ Pedeapsă (sau sancțiune) disciplinară = sancțiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină a muncii din instituția sau organizația în care activează. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. – Din fr. disciplinaire.

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ◊ Pedeapsă (sau sancțiune) disciplinară = sancțiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină a muncii din instituția sau organizația în care activează. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. – Din fr. disciplinaire.

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. A obișnui (pe cineva) cu spiritul de disciplină, de ordine, cu ascultarea. (Fig.) Văzui apoi sate... clădite în lungul unor mlaștini unde e disciplinată apa în canaluri. SADOVEANU, M. C. 122.

DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ◊ Pedeapsă (sau sancțiune) disciplinară = sancțiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină ale instituției sau organizației din care face parte. Încălcarea de către studenți a disciplinei și regulamentului de ordine interioară al instituției de învățămînt superior atrage după sine... sancțiuni disciplinare. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 71, 1195. ◊ Loc. adv. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. Dacă ți-ai fi făcut totdeauna datoria, n-ai fi venit aici pe cale disciplinară. SADOVEANU, P. M. 118. ◊ (Adverbial) Am propus să fii transferat disciplinar. SADOVEANU, P. M. 112.

discipliná (a ~) (-ci-pli-) vb., ind. prez. 3 disciplineáză

disciplinár (-ci-pli-) adj. m., pl. disciplinári; f. disciplináră, pl. disciplináre

discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză

disciplinár adj. m. (sil. -pli-), pl. disciplinári; f. sg. disciplináră, pl. disciplináre

DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].

Intrare: disciplina
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) disciplina disciplinare disciplinat disciplinând singular plural
disciplinea disciplinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) disciplinez (să) disciplinez disciplinam disciplinai disciplinasem
a II-a (tu) disciplinezi (să) disciplinezi disciplinai disciplinași disciplinaseși
a III-a (el, ea) disciplinea (să) disciplineze disciplina disciplină disciplinase
plural I (noi) disciplinăm (să) disciplinăm disciplinam disciplinarăm disciplinaserăm, disciplinasem*
a II-a (voi) disciplinați (să) disciplinați disciplinați disciplinarăți disciplinaserăți, disciplinaseți*
a III-a (ei, ele) disciplinea (să) disciplineze disciplinau disciplina disciplinaseră
Intrare: disciplinare
disciplinare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disciplinare disciplinarea
plural disciplinări disciplinările
genitiv-dativ singular disciplinări disciplinării
plural disciplinări disciplinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: disciplinar
disciplinar adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disciplinar disciplinarul disciplina disciplinara
plural disciplinari disciplinarii disciplinare disciplinarele
genitiv-dativ singular disciplinar disciplinarului disciplinare disciplinarei
plural disciplinari disciplinarilor disciplinare disciplinarelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)