14 definiții pentru dirijor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRIJÓR, -OÁRE, dirijori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o orchestră sau un cor. – Dirija + suf. -or.

DIRIJÓR, -OÁRE, dirijori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o orchestră sau un cor. – Dirija + suf. -or.

dirijor, ~oare smf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / Pl: ~i, ~oare / E: dirija + -or] 1 Persoană care conduce un cor sau o orchestră reglând mișcarea, ritmul, tonalitatea Si: (îvr) direjetor (1). 2 (Pex) Persoană care conduce execuția unei piese muzicale, urmărind redarea exactă și expresiv-artistică a partiturii Si: (îvr) direjetor (2).

DIRIJÓR, -OÁRE, dirijori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o orchestră sau un cor. Pregătirea și autoritatea dirijorilor influențează într-un grad înalt nivelul de interpretare al orchestrei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 1/2.

DIRIJÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care conduce o orchestră sau un cor. [< dirija + -or].

DIRIJÓR, -OÁRE s. m. f. cel care conduce o orchestră, un cor. (< dirija + -or)

DIRIJÓR ~i m. 1) Persoană (cu studii speciale) care dirijează o orchestră sau un cor. 2) fig. Persoană care dirijează un grup de oameni într-o acțiune colectivă. /a dirija + suf. ~or

* dirijór, -oáre s. (d. dirijez). Barb. Director, dirigent, conductor de cor.

feméie-dirijór s. f. (muz.) Femeie care a îmbrățișat profesia de dirijor ◊ „După informațiile pe care le dețin, se pare că sunt singura femeie-dirijor de orchestră din țară.” Universitatea comunistă 2/85 p. 5 (din femeie + dirijor)

muzicián-dirijór s. m. (muz.) 1974 Muzician care dirijează v. muzician-compozitor (din muzician + dirijor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dirijor sb. (dirijorul unei orchestre).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIRIJÓR s. (MUZ.) șef de orchestră.

DIRIJOR s. (MUZ.) șef de orchestră.

Intrare: dirijor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dirijor
  • dirijorul
  • dirijoru‑
plural
  • dirijori
  • dirijorii
genitiv-dativ singular
  • dirijor
  • dirijorului
plural
  • dirijori
  • dirijorilor
vocativ singular
  • dirijorule
plural
  • dirijorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dirijor, -oare dirijoare

  • 1. Persoană care conduce o orchestră sau un cor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Pregătirea și autoritatea dirijorilor influențează într-un grad înalt nivelul de interpretare al orchestrei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 1/2.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dirija + sufix -or.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN