12 definiții pentru dirigui

diriguí vt [At: ASACHI, I, 240/31 / Pzi: ~ésc / E: lat dirigere] (Înv) 1 A manevra cârma unei ambarcațiuni pentru a stabili direcția de mers. 2 A dirija (2). 3-4 A dirija (4-5).

DIRIGUÍ, diriguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A conduce, a dirija. – Din lat. dirigere (după cârmui).

DIRIGUÍ, diriguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A conduce, a dirija. – Din lat. dirigere (după cârmui).

DIRIGUÍ, diriguiesc, vb. IV. Tranz. A da directive, dispoziții; a conduce, a dirija. Cuconu Ioniță își sorbea cafeaua... pe scara de sus a cerdacului, diriguind, pentru ziua întreagă, rostul gospodăriei sale. HOGAȘ, DR. II 93.

diriguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. diriguiésc, imperf. 3 sg. diriguiá; conj. prez. 3 diriguiáscă

diriguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. diriguiésc, imperf. 3 sg. diriguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. diriguiáscă

DIRIGUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni.

DIRIGUÍ vb. v. conduce, dirija.

DIRIGUÍ vb. IV. tr. A conduce, a dirija. [P.i. -iesc, dirígui. / cf. lat., it. dirigere].

A DIRIGUÍ ~iesc tranz. înv. (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de diriguitor; a conduce; a dirija. [Sil. -gu-i] /<lat. dirigere


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DIRIGUÍ vb. a cîrmui, a conduce, a domni, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a dúce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan a ~ Moldova în glorie.)

diriguí vb. v. CONDUCE. DIRIJA.

Intrare: dirigui
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dirigui diriguire diriguit diriguind singular plural
diriguiește diriguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) diriguiesc (să) diriguiesc diriguiam diriguii diriguisem
a II-a (tu) diriguiești (să) diriguiești diriguiai diriguiși diriguiseși
a III-a (el, ea) diriguiește (să) diriguiască diriguia dirigui diriguise
plural I (noi) diriguim (să) diriguim diriguiam diriguirăm diriguiserăm, diriguisem*
a II-a (voi) diriguiți (să) diriguiți diriguiați diriguirăți diriguiserăți, diriguiseți*
a III-a (ei, ele) diriguiesc (să) diriguiască diriguiau dirigui diriguiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)