12 definiții pentru dirigui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIRIGUÍ, diriguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A conduce, a dirija. – Din lat. dirigere (după cârmui).

DIRIGUÍ, diriguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A conduce, a dirija. – Din lat. dirigere (după cârmui).

dirigui vt [At: ASACHI, I, 240/31 / Pzi: ~ésc / E: lat dirigere] (Înv) 1 A manevra cârma unei ambarcațiuni pentru a stabili direcția de mers. 2 A dirija (2). 3-4 A dirija (4-5).

DIRIGUÍ, diriguiesc, vb. IV. Tranz. A da directive, dispoziții; a conduce, a dirija. Cuconu Ioniță își sorbea cafeaua... pe scara de sus a cerdacului, diriguind, pentru ziua întreagă, rostul gospodăriei sale. HOGAȘ, DR. II 93.

DIRIGUÍ vb. IV. tr. A conduce, a dirija. [P.i. -iesc, dirígui. / cf. lat., it. dirigere].

A DIRIGUÍ ~iesc tranz. înv. (instituții, organizații, colectivități, activități) A îndruma în calitate de diriguitor; a conduce; a dirija. [Sil. -gu-i] /<lat. dirigere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diriguí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. diriguiésc, imperf. 3 sg. diriguiá; conj. prez. 3 diriguiáscă

diriguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. diriguiésc, imperf. 3 sg. diriguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. diriguiáscă

diriguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIRIGUÍ vb. v. conduce, dirija.

DIRIGUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni.

DIRIGUI vb. a cîrmui, a conduce, a domni, a guverna, a stăpîni, (înv. și pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocîrmui, a povățui. (Ștefan a ~ Moldova în glorie.)

Intrare: dirigui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dirigui
  • diriguire
  • diriguit
  • diriguitu‑
  • diriguind
  • diriguindu‑
singular plural
  • diriguiește
  • diriguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • diriguiesc
(să)
  • diriguiesc
  • diriguiam
  • diriguii
  • diriguisem
a II-a (tu)
  • diriguiești
(să)
  • diriguiești
  • diriguiai
  • diriguiși
  • diriguiseși
a III-a (el, ea)
  • diriguiește
(să)
  • diriguiască
  • diriguia
  • dirigui
  • diriguise
plural I (noi)
  • diriguim
(să)
  • diriguim
  • diriguiam
  • diriguirăm
  • diriguiserăm
  • diriguisem
a II-a (voi)
  • diriguiți
(să)
  • diriguiți
  • diriguiați
  • diriguirăți
  • diriguiserăți
  • diriguiseți
a III-a (ei, ele)
  • diriguiesc
(să)
  • diriguiască
  • diriguiau
  • dirigui
  • diriguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dirigui

  • 1. rar A da directive, dispoziții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: conduce dirija domni attach_file un exemplu
    exemple
    • Cuconu Ioniță își sorbea cafeaua... pe scara de sus a cerdacului, diriguind, pentru ziua întreagă, rostul gospodăriei sale. HOGAȘ, DR. II 93.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină dirigere (după cârmui).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN