DIRECTOR², -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director.

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20.000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. (Mat.) Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element care mărește directivitatea unei antene. – Din fr. directeur, lat. director.

director^2[1], ~oare [At: (a. 1724) IORGA, S. D. XIV, 20 / A și: director / V: (înv) dre~, ~e, (reg) drectăr, (îvr) derec~, derectur, drehtor / Pl: ~i, ~oare / E: fr directeur, lat director] 1 smf / Persoană care conduce o instituție, o întreprindere, o publicație sau un sector al acestora. 2 smf Funcție de director (1). 3 sm (Îs) ~ de scenă (sau, rar, artistic) Regizor. 4 sm (Rar; îs) ~ de luptă Secundat. 5 sm (Reg; îs) ~ul prefecturii (sau prefectului) Subprefect. 6 sm (Îvr; îs) ~ fiscal Procuror. 7 sm (Îvr; îs) ~ de lucru Calfă. 8 sf (Fam; asr) Soție de director (1). corectat(ă)

director¹, ~oare [At: CIȘMAN. FIZ. II, 341 / A și: director / Pl: ~i, ~oare / E: fr directeur, lat director] 1 a Care indică direcția Si: (nob) directiv¹ (2). 2 a Care reglează direcția (2) Si: (nob) directiv¹ (3). 3 a (Îs) Roți ~oare Roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția (2) de mers. 4 a (Îs) Plan ~ Hartă sau plan al unei regiuni la scara 1/20000. 5 a (Îs) Linie ~oare Linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. 6 a (Îs) Tun ~ Tun care prin tirul lui indică direcția de tragere. 7 a (Fig) Care indică linia de conduită. 8 a (Fig) Care dirijează (4) activitatea într-un anumit domeniu. 9 sf (Gmt) Curbă prin punctele căreia trec generatoarele unei suprafețe. 10 sn Element constructiv al unei antene de telecomunicații folosit pentru mărirea directivității.

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabilește direcția de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20.000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mișcarea ei în spațiu, descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S. f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe riglate. 3. S. n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivității. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRECTOR², -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituție, o publicație etc. sau un sector al acestora; funcție deținută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.

DIRECTOR², -OARE, directori, -oare, s. m. și f. Persoană care are conducerea unei instituții, a unei publicații periodice etc. sau numai a unui sector din cadrul acestora. Toți... îl cred director de minister. CARAGIALE, O. III 18. De-a veni directorul aci, l-om ruga să ne recomande ministrului. ALECSANDRI, T. I 276.

DIRECTOR¹, -OARE, directori, -oare, adj. Care dirijează ceva, care indică direcția. ◊ Roți directoare = roțile din față ale unui vehicul cu ajutorul cărora i se dă direcția. (Mil.) Plan director = hartă sau plan al unei regiuni, deobicei la scara de 1/20000. Tun director = tun care, prin tirul lui, indică direcția de tragere pentru celelalte tunuri. (Geom.) Linie directoare = linie pe care alunecă altă linie care prin mișcarea ei descrie o suprafață. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează activitatea în diferite domenii. Teoriile directoare ale fizicii contemporane, adică teoria relativității și teoria cuantelor, s-au format și s-au consolidat mai tîrziu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 7/1.

DIRECTOR, -OARE adj. Care reglează, dirijează, care arată direcția. ◊ Plan director = hartă la scară mică care servește la pregătirea operațiilor militare. ♦ (Fig.) Care arată linia de conduită ce trebuie urmată; care dirijează activitatea într-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmărește directivitatea unui sistem de antene. [Acc. și director. / cf. fr. directeur, lat. director].

DIRECTOR, -OARE s.m. și f. Conducător al unei întreprinderi, al unei instituții, al unei direcții de minister etc. [Cf. fr. directeur].

DIRECTOR¹, -OARE I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)

DIRECTOR², -OARE s. m. f. 1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei direcții dintr-un organ central. 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2). (< fr. directeur, lat. director)

DIRECTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care dirijează un domeniu de activitate. Comitet ~. 2) Care determină direcția. Semn ~. 3) Care indică o linie de conduită. Idee ~oare. /<fr. directeur, lat. director, ~oris

DIRECTOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care se află în fruntea unei instituții sau întreprinderii; conducător al unei instituții sau întreprinderi. ~ general. ~ul școlii. ~ul uzinei. /<fr. directeur, lat. director, ~oris

director m. cel ce dirijează o întreprindere, o administrațiune.

* directór, -oáre s. (lat. diréctor, -óris). Care dirijează o școală, un stabiliment, un serviciŭ administrativ. Fie-care din ceĭ cincĭ membri al directoriuluĭ în Francia la 1795: directoriĭ eraŭ aleșĭ de consiliŭ celor Vechĭ și de cel al celor Cincĭ-Sute. Director de conștiință, ecleziastic catolic ales de o persoană ca s’o conducă după principiile religiuniĭ. Adj. Plan director, linie directoare. – Fem. și directrice, pl. ĭ (în geometrie).

derector sm vz director

directore sm vz director²

drectăr sm vz director¹

drehtor sm vz director

ex-director sm [At: DL / Pl: ~i / E: ex- + director] Fost director.

actor-director-animator s. m. Persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru ◊ „José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...]” R.lit. 5 IV 84 p. 22 (din actor + director + animator)

director-actor s. m. Director de teatru și în același timp actor ◊ „Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane.” Cont. 28 VII 67 p. 4. ◊ „Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite.” Cinema 4/74 p. 13 (din director + actor)

director-patron s. m. 1993 Persoană care este în același timp director și patron v. directocrat (din director + patron)

președinte-director general s. m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ „Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)

director¹ adj. m., pl. directori; f. sg. și pl. directoare

director³ (persoană) s. m., pl. directori

director² (grupare de documente în calculator) s. n., pl. directoare

director² (persoană) s. m., pl. directori

director¹ adj. m., pl. directori; f. sg. și pl. directoare

*director³ (grupare de documente în calculator) s. n., pl. directoare

director (persoană care conduce) s. m., pl. directori

director (care indică direcția) adj. m., pl. directori; f. sg. și pl. directoare

director (adj.)

director (subst.)

director.