6 definiții pentru diplură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diplúră sf [At: DER / Pl: ~re / E: fr diploures, lat diplures] 1 (Lpl) Ordin de insecte inferioare, mici, fără aripi și ochi, cu antene foarte lungi. 2 Insectă din ordinul diplurelor (1).

DIPLÚRE s.f.pl. (Zool.) Ordin de insecte mici, fără aripi și ochi, cu antene foarte lungi; (la sg.) insectă din acest ordin. [< lat. diplures, cf. gr. diploos – dublu, oura – coadă].

DIPLÚRE s. f. pl. ordin de insecte mici, fără aripi și ochi, cu antene foarte lungi. (< lat. diplures)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!diplúră s. f., g.-d. art. diplúrei; pl. diplúre

diplúră s. f., pl. (sil. mf. dipl-) diplúre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIPL-, v. DIPLO-.~acant (v. -acant), adj., care are doi spini; ~acuzie (v. -acuzie), s. f., tulburare în perceperea sunetelor; ~opie (v. -opie), s. f., anomalie a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui obiect; ~ure (v. -ur), s. f. pl., ordin de insecte fără aripi și ochi, avînd antene foarte lungi.

Intrare: diplură
  • silabație: dipl- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diplu
  • diplura
plural
  • diplure
  • diplurele
genitiv-dativ singular
  • diplure
  • diplurei
plural
  • diplure
  • diplurelor
vocativ singular
plural