11 definiții pentru dinastic

dinástic, ~ă a [At: TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dynastique] 1-2 Privitor la dinastie (1-2). 3-4 Care aparține dinastiei (1-2). 5 (D. oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei (1).

DINÁSTIC, -Ă, dinastici, -ce, adj. Privitor la dinastie, care aparține dinastiei. ♦ (Despre oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei. – Din fr. dynastique.

DINÁSTIC, -Ă, dinastici, -ce, adj. Privitor la dinastie, care aparține dinastiei. ♦ (Despre oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei. – Din fr. dynastique.

DINÁSTIC, -Ă, dinastici, -e, adj. 1. Privitor la dinastie. 2. (Despre persoane) Care este partizan al dinastiei. ◊ (Substantivat) Fuseși prin treburi, furași parale Și pușcăria visezi cumplit, Fă-te dinastic și-n grabă mare Capeți decretul de om cinstit. LIT. ANTIMONARHICĂ 106.

dinástic adj. m., pl. dinástici; f. dinástică, pl. dinástice

dinástic adj. m., pl. dinástici; f. sg. dinástică, pl. dinástice

DINÁSTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dinastie, de dinastie. 2. Partizan al dinastiei. [Cf. fr. dynastique, it. dinastico, gr. dynastikos].

DINÁSTIC, -Ă adj. referitor la dinastie. (< fr. dynastique)

DINÁSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dinastie; propriu unei dinastii. Tron ~. /<fr. dynastique

dinastic a. privitor la o dinastie. ║ m. partizan al dinastiei domnitoare.

* dinástic, -ă adj. (vgr. dynástikos). Relativ la dinastie: chestiune dinastică. Subst. Partizan al dinastiiĭ.

Intrare: dinastic
dinastic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dinastic dinasticul dinastică dinastica
plural dinastici dinasticii dinastice dinasticele
genitiv-dativ singular dinastic dinasticului dinastice dinasticei
plural dinastici dinasticilor dinastice dinasticelor
vocativ singular
plural