DINASTIC, -Ă, dinastici, -e, adj. 1. Privitor la dinastie. 2. (Despre persoane) Care este partizan al dinastiei. ◊ (Substantivat) Fuseși prin treburi, furași parale Și pușcăria visezi cumplit, Fă-te dinastic și-n grabă mare Capeți decretul de om cinstit. LIT. ANTIMONARHICĂ 106.