2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

dinamítă sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr dynamite] Exploziv detonant care are la bază nitroglicerina.

DINAMÍTĂ s. f. Exploziv detonant care are la bază nitroglicerina. – Din fr. dynamite.

DINAMÍTĂ s. f. Exploziv detonant care are la bază nitroglicerina. – Din fr. dynamite.

DINAMÍTĂ s. f. Exploziv detonant compus din nitroglicerină ca substanță explozivă principală, absorbită într-un material inert sau exploziv, folosit pentru a arunca în aer obstacole naturale (stînci, pereți de mină etc.) sau (în timp de război) obiective militare. Dinamita, acest material care e în stare să arunce munții în aer, nu e un lucru tare la pipăit. E, dimpotrivă, un fel de pastă moale ca marmelada sau ca untul. BOGZA, Ț. 70.

dinamítă s. f., g.-d. art. dinamítei

DINAMÍTĂ s. (CHIM.) (prin Transilv.) pușcău.

DINAMÍTĂ s.f. Exploziv detonant compus din nitroglicerină încorporată într-o materie poroasă inertă sau explozivă. [< fr. dynamite, cf. gr. dynamis – forță].

DINAMÍTĂ s. f. exploziv brizant compus din nitroglicerină, încorporată într-un material inert sau exploziv. (< fr. dynamite)

DINAMÍTĂ f. Exploziv detonant (obținut din nitroglicerină amestecată cu o substanță inertă sau activă), folosit în exploatările miniere, la aruncarea în aer a obstacolelor naturale și în alte scopuri. /<fr. dynamite

dinamită f. substanță explozibilă compusă din nitro-glicerină amestecată cu alte materii, ca nisip subțire, cărămidă pisată. Ea fu descoperită de inginerul suedez Nobel (1867), care reuși a o face folositoare industriei.

* dinamítă f., pl., e (d. vgr. dýnamis, forță). Chim. O substanță explozivă foarte puternică compusă din nitroglicerină amestecată cu nisip fin, cărămidă pisată orĭ altă materie care să nu explodeze prea ușor. – A fost descoperită de ingineru Suedez Nobel (1867), care a reușit s’o facă folositoare industriiĭ.

dinamita vt [At: TDRG / Pzi: ~téz / E: fr dynamiter] 1 A pune dinamită (sau alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer. 2 A distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv).

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca în aer obstacole naturale, construcții dezafectate, obiective militare în timp de război etc. – Din fr. dynamiter.

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter.

DINAMITÁ, dinamitez, vb. I. Tranz. A pune dinamită la o stîncă, la o construcție etc., pentru a o arunca în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei.

dinamitá (a ~) vb., ind. prez. 3 dinamiteáză

DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter].

DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter)

A DINAMITÁ ~éz tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

dinamítă s. f., g.-d. art. dinamítei

DINAMI s. (CHIM.) (prin Transilv.) pușcău.

arată toate definițiile

Intrare: dinamită
dinamită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dinami
  • dinamita
plural
  • dinamite
  • dinamitele
genitiv-dativ singular
  • dinamite
  • dinamitei
plural
  • dinamite
  • dinamitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dinamita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dinamita
  • dinamitare
  • dinamitat
  • dinamitatu‑
  • dinamitând
  • dinamitându‑
singular plural
  • dinamitea
  • dinamitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dinamitez
(să)
  • dinamitez
  • dinamitam
  • dinamitai
  • dinamitasem
a II-a (tu)
  • dinamitezi
(să)
  • dinamitezi
  • dinamitai
  • dinamitași
  • dinamitaseși
a III-a (el, ea)
  • dinamitea
(să)
  • dinamiteze
  • dinamita
  • dinamită
  • dinamitase
plural I (noi)
  • dinamităm
(să)
  • dinamităm
  • dinamitam
  • dinamitarăm
  • dinamitaserăm
  • dinamitasem
a II-a (voi)
  • dinamitați
(să)
  • dinamitați
  • dinamitați
  • dinamitarăți
  • dinamitaserăți
  • dinamitaseți
a III-a (ei, ele)
  • dinamitea
(să)
  • dinamiteze
  • dinamitau
  • dinamita
  • dinamitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)