DINAMÍTĂ (< fr. {i}; {s} gr. dynamis „putere”) s. f. Exploziv detonant format din 30-94% nitroglicerină ca substanță explozivă principală, absorbită într-un material de bază, care poate fi inert (diatomit, praf de cretă) sau activ (nitroceluloză, fulmicoton, trinitrotoluen, nitroglicol etc.). A fost obținută de A. Nobel în 1866.