12 definiții pentru „dinaintea”   declinări

DINAÍNTEA prep. 1. Din sau în locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din sau în fața cuiva sau a ceva. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Prin fața cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precedă, înainte de... Anii dinaintea erei noastre.De4 + înaintea.

DINAÍNTEA prep. 1. Din sau în locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din sau în fața cuiva sau a ceva. ♦ (Precedat de prep. „pe”) Prin fața cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precedă, înainte de... Anii dinaintea erei noastre.De4 + înaintea.

DINAÍNTEA prep. (Urmat de un substantiv ori pronume în genitiv, de un pronume posesiv, de un pronume personal neaccentuat în cazul dativ sau de un numeral construit cu prep. «a») 1. (Cu sens local) Din fața, din locul aflat înaintea (cuiva sau a ceva). Ascultă-mă, suflet de om; și nu pleca dinaintea mea. DAVIDOGLU, M. 53. Lipsești dinaintea mea, spînule ! CREANGĂ, P. 277. Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere. EMINESCU, O. I 94. ♦ (Precedat de prep. «de», uneori și de pron. dem. «cel», «cea», introduce un atribut) Copilașii cu care se joacă înspre seară la laița cea de dinaintea casei sînt copilașii lui. SLAVICI, O. I 69. ♦ Înaintea, în fața (cuiva sau a ceva). Berbecul cel negru veni pînă dinaintea lui Ironim Buhosu și se opri. CAMILAR, T. 11. Într-un rînd m-a luat cu el tătuța, ș-am umblat mult prin pădure, și eu stăteam în șa dinaintea lui. SADOVEANU, O. VII 22. Se-nchină dinainte-i pînă la pămînt. CARAGIALE, O. III 70. ♦ (Precedat de prep. «pe») Prin fața (cuiva sau a ceva). Toată întîmplarea i se depăna pe dinaintea ochilor. CAMILAR, N. I 102. Domnița trecu pe dinaintea fratelui care păzea ușa. SADOVEANU, Z. C. 217. 2. (Cu sens temporal) Din timpul care precede, înainte de... Anii dinaintea erei noastre.

DINAÍNTEA, prep. 1. Din locul aflat înaintea cuiva sau a ceva, din fața. Lipsești dinaintea mea, spânule! (CREANGĂ). ♦ Înaintea, în fața cuiva sau a ceva. Stăteam în șa dinaintea lui (SADOVEANU). (Precedat de prepoziția «pe») Prin fața cuiva sau a ceva. 2. Din timpul care precede, înainte de... Anii dinaintea erei noastre. – Din de4 + înaintea.

DINAÍNTEA prep. v. înaintea.

DINAÍNTEA2 prep. 1) (exprimă un raport spațial) În fața. ~ ușii. 2) (exprimă un raport temporal) Înainte de... A fost în anii ~ războiului. /de + înaintea

DINAÍNTEA1 f. (despre corpul omului sau al animalelor, despre haine) Partea din față. /de + înaintea

DINAÍNTE adv. 1. (Cu sens local, în opoziție cu dinapoi, dindărăt, din urmă) În față, înainte. Eu aștept pînă ce dovedesc bucatele ce ai binevoit a-mi pune dinainte. SADOVEANU, F. J. 535. Cineva îi legase un șorț dinainte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 51. În acel echipagiu dinapoi era o tînără... Dinainte era un om bălan ce putea să aibă 35 ani. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ Loc. adj. De dinainte = din față. Toamne și ierni l-au plouat și l-au viscolit, pe drumuri, alături de iepușoara lui... pintenoagă la piciorul drept de dinainte. CAMILAR, N. I 21. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. IBRĂILEANU, A. 146. ◊ Loc. adv. Pe dinainte = prin față. Își căutau cu ochii, în cîrdul nesfîrșit care le curgea pe dinainte, mioarele. CAMILAR, T. 56. Pe urmă îi trecu pe dinainte icoană după icoană dintr-o tinereță fără odihnă. SADOVEANU, O. I 93. Broasca țestoasă îi tot sărea pe dinainte. ISPIRESCU, L. 35. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceea ce n-a vrut să spună, a-și da (prin vorbă) fără voie pe față gîndurile. N-aș voi să spun ceea ce nu prea este tocmai adevărul; dar ce să-i faci năravului? Mă ia gura pe dinainte. ODOBESCU, S. III 45. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau considerație) să se arate în fața cuiva. Cînd aș avea eu o slugă ca aceasta, nu i-aș trece pe dinainte. CREANGĂ, P. 216. ♦ (Adjectival, invar.) Din față, anterior. Picioarele dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din față a corpului unui animal. S-a dus în rîpă, sărind alternativ cu dinaintea și cu dinapoia, și fuge și acuma. SADOVEANU, O. A. II 194. 2. (Cu sens temporal, adesea precedat de «mai») De mai înainte, de mai demult. Totul a fost parcă hotărît dinainte. BOGZA, C. O. 240. Jocul pe care-l alegea fata era ales mai dinainte de mine. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 91. Ce i-ar fi fost mai lesne decît să ne ducă acolo fără să ne mai întrebe de vrem ori ba și fără să ne... spuie dinainte ? M. I. CARAGIALE, C. 118. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea care-o vezi, Care ne făcea scoverzi; Asta-i lelea dinainte, Care ne făcea plăcinte Și care-am scos-o din minte ! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 430. ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. Mioara fericită, aceeași de dinainte... îl ia puternic de gît. CAMIL PETRESCU, T. II 53. ♦ Din timp, de cu vreme. Numai să-mi spui dinainte cum să te duc. CREANGĂ, P. 197. De-ar ști omul ce-ar păți, Dinainte s-ar păzi. id. ib. 277.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DINAÍNTEA prep. înaintea, (Transilv.) pédri. (Stă în picioare ~ lui.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a sta cu dinaintea goală expr. a primi musafirii cu masa goală, fără mâncare și băutură.