3 definiții pentru dilect

diléct, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 370 / Pl: ~cți, ~e / E: it diletto, lat dilectus] (Liv; rar) 1 Iubit. 2 Predilect.

diléct adj. m., pl. dilécți; f. sg. diléctă, pl. dilécte

DILÉCT, -Ă adj. iubit, drag. (< lat. dilectus)

Intrare: dilect
dilect adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dilect dilectul dilectă dilecta
plural dilecți dilecții dilecte dilectele
genitiv-dativ singular dilect dilectului dilecte dilectei
plural dilecți dilecților dilecte dilectelor
vocativ singular
plural