5 definiții pentru digita

digitá1 vt [At: IORDAN, L. R. A. 236 / Pzi: ~téz / E: drr digitație] (Nob) A bâjbâi cu degetele.

digitá2 vi [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: it, lat digitare] (Muz) A folosi (corect) degetele pentru a cânta la un instrument.

digitá vb., ind. prez. 3 sg. digiteáză

DIGITÁ vb. I. intr. (Muz.) A folosi degetele pentru a cânta la un instrument. ♦ A bâjbâi cu degetele. [< it., lat. digitare].

DIGITÁ vb. intr. (muz.) a folosi degetele pentru a cânta la un instrument. ◊ a bâjbâi cu degetele. (< it., lat. digitare)

Intrare: digita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) digita digitare digitat digitând singular plural
digitea digitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) digitez (să) digitez digitam digitai digitasem
a II-a (tu) digitezi (să) digitezi digitai digitași digitaseși
a III-a (el, ea) digitea (să) digiteze digita digită digitase
plural I (noi) digităm (să) digităm digitam digitarăm digitaserăm, digitasem*
a II-a (voi) digitați (să) digitați digitați digitarăți digitaserăți, digitaseți*
a III-a (ei, ele) digitea (să) digiteze digitau digita digitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)