11 definiții pentru digestiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

digestiv, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr digestif] 1 Care servește la digestie. 2 Care asigură digestia. 3 (Îs) Aparat (sau tub ori, rar, sistem) ~ Totalitatea organelor cu ajutorul cărora se face digestia. 4 (Îs) Glande ~e Glande care secretă fermenții pentru digestie. 5 Referitor la digestie. 6-7 Care aparține digestiei sau aparatului digestiv (2). 8 (Spc) Care ușurează digestia. 9 Care suferă de o boală a aparatului digestiv (2).

DIGESTÍV, -Ă, digestivi, -e, adj. Referitor la digestie, care aparține digestiei. ◊ Aparat (sau tub) digestiv = totalitatea organelor cu ajutorul cărora se face digestia. – Din fr. digestif.

DIGESTÍV, -Ă, digestivi, -e, adj. Referitor la digestie, care aparține digestiei. ◊ Aparat (sau tub) digestiv = totalitatea organelor cu ajutorul cărora se face digestia. – Din fr. digestif.

DIGESTÍV, -Ă, digestivi, -e, adj. Referitor la digestie. Activitatea digestivă.Aparat (sau tub) digestiv = totalitatea organelor cu ajutorul cărora se face digestia.

DIGESTÍV, -Ă adj. De, din digestie. ◊ Aparat (sau tub) digestiv = totalitatea organelor cu care se face digestia. [Cf. fr. digestif].

DIGESTÍV, -Ă adj. referitor la digestie. ♦ aparat (sau tub) ~ = totalitatea organelor în care are loc digestia; suc ~ = lichid secretat de tubul digestiv și de anexele sale care face digestia. (< fr. digestif)

DIGESTÍV ~ă (~i, -e) 1) Care ține de digestie; propriu digestiei. ◊ Aparat (sau tub) ~ totalitate a organelor care participă la digestie. 2) Care înlesnește digestia. Suc ~. /<fr. digestif

digestiv a. ce servă sau ajută la digestiune; aparat digestiv, totalitatea organelor cari concură la digestiune; gură, larinx, ezofag, stomac, intestine.

* digestív, -ă adj. (lat. digestivus). Care servește saŭ ajută digestiunea: licoare digestivă. Aparatu digestiv, totalitatea organelor care concură la digestiune, ca: gura, faringele, esofagu, stomahu și intestinele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

digestív adj. m., pl. digestívi; f. digestívă, pl. digestíve

digestív adj. m., pl. digestívi; f. sg. digestívă, pl. digestíve


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIGESTÍV,- Ă (< fr., lat.) adj. (ANAT.) Care se referă la digestie. ◊ Aparat d. = ansamblul organelor care participă la digestie. La om și la mamifere este format din tubul digestiv (cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul, intestinul subțire și intestinul gros) și din organele anexe (glandele salivare, ficatul, pancreasul) care-și varsă secreția în tubul digestiv. Structura a. d. este adaptată pentru îndeplinirea funcțiunii complexe a digestiei: mestecatul și transportul alimentelor, digerarea lor și absorbția substanțelor nutritive în sânge.

Intrare: digestiv
digestiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digestiv
  • digestivul
  • digestivu‑
  • digesti
  • digestiva
plural
  • digestivi
  • digestivii
  • digestive
  • digestivele
genitiv-dativ singular
  • digestiv
  • digestivului
  • digestive
  • digestivei
plural
  • digestivi
  • digestivilor
  • digestive
  • digestivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)