2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique.

DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie. ◊ Anghină difterică = difterie. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) bolnavă de difterie. – Din fr. diphtérique.

diftéric, ~ă [At: GHICA, C. E. I, 266 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diphtérique] 1 a De natura difteriei (1). 2 a Care aparține difteriei (1). 3 a Privitor la difterie (1). 4 a (Îs) Anghină (sau angină) Difterie (1) faringiană. 5 a (Îs) Crup ~ Difterie (1) localizată pe laringe Si: (pop) gușter. 6-7 smf, a (Persoană) care suferă de difterie (1).

DIFTÉRIC, -Ă, difterici, -e, adj. De natura difteriei. Bacil difteric.Anghină difterică = difterie. ♦ (Substantivat) Persoană bolnavă de difterie. Toți diftericii au fost izolați.

DIFTÉRIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de difterie. ◊ Anghină difterică = boală contagioasă manifestată prin formarea unor false membrane în gât, pe laringe, pe bronhii, pe conjunctivele ochilor și în nări. [Cf. fr. diphtérique].

DIFTÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de difterie. (< fr. diphtérique)

DIFTÉRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de difterie; propriu difteriei. Infecție ~că. 3) și substantival Care suferă de difterie; bolnav de difterie. /<fr. diphteérique

* difteríc, -ă adj. (d. difterie). Med. În relațiune cu difteria: angină difterică. Subst. Bolnav de difterie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diftéric adj. m., s. m., pl. diftérici; adj. f., s. f. diftérică, pl. diftérice

diftéric adj. m., s. m., pl. diftérici; f. sg. diftérică, pl. diftérice

Intrare: difteric (adj.)
difteric1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difteric
  • diftericul
  • diftericu‑
  • difterică
  • difterica
plural
  • difterici
  • diftericii
  • difterice
  • diftericele
genitiv-dativ singular
  • difteric
  • diftericului
  • difterice
  • diftericei
plural
  • difterici
  • diftericilor
  • difterice
  • diftericelor
vocativ singular
plural
Intrare: difteric (s.m.)
difteric2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • difteric
  • diftericul
  • diftericu‑
plural
  • difterici
  • diftericii
genitiv-dativ singular
  • difteric
  • diftericului
plural
  • difterici
  • diftericilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

difteric (adj.)

  • 1. De natura difteriei, care aparține difteriei, privitor la difterie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Bacil difteric.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Anghină difterică = boală contagioasă manifestată prin formarea unor false membrane în gât, pe laringe, pe bronhii, pe conjunctivele ochilor și în nări.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: difterie
  • 2. Care suferă de difterie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

difteric, -ă (persoană) difterică

  • 1. Persoană bolnavă de difterie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Toți diftericii au fost izolați.
      surse: DLRLC

etimologie: