12 definiții pentru didahie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.) Predică moralizatoare, cazanie. ♦ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.

didahíe sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 60/5 / A și: didáhie / Pl: ~ii / E: ngr διδαχή] (Înv) 1 Predică. 2 (Pgn) Concluzie moralizatoare Si: învățătură, morală.

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.

DIDAHÍE, didahii, s. f. (Termen bisericesc învechit) Predică, cazanie. Didahiile lui Antim Ivireanul. ♦ Învățătură. L-a mai învățat Sindipa pe cocon să-și stăpînească mînia și să-și infrîneze poftele.Aceasta, fiule, este cea mai anevoioasă didahie dintre toate, zicea dascălul. SADOVEANU, D. P. 22.

didahie f. predică pentru creșterea copiilor: Didahiile lui Petru Maior. [Gr. mod.].

didahíe f. (ngr. didahi, vgr. -hé. V. dahie). L.V. Predică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile

didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIDAHÍE s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.

didahie s. v. CAZANIE. CUVÎNT. OMILIE. PREDICĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DIDAHIE (< gr. didachi, cuvintare, predică) Veche denumire bisericească a predicilor sau cuvîntărilor religioase, moralizatoare, fundamentate pe un text biblic. Ca și omilia (v.), ea aparține genului elocinței de amvon. În literatura noastră, acest gen al elocinței a fost ilustrat cu elemente de critică socială de scriitori ca mitropolitul Țării Românești, Antim Ivireanu (Didahii), de P. Maior (Didahii, adecă învățături pentru creșterea fiilor, la îngropăciunea pruncilor morți (Buda, 1809), care în prefața precizează scopul lor: „pentru ajutorul preoților carii de obște mai mult îngroapă prunci în popoarăle lor decît de cei în vîrstă, am întocmit întru acest chip aceste cincisprezece didahii pentru, creșterea fiilor.

Intrare: didahie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • didahie
  • didahia
plural
  • didahii
  • didahiile
genitiv-dativ singular
  • didahii
  • didahiei
plural
  • didahii
  • didahiilor
vocativ singular
plural

didahie

etimologie: