2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

DIDÁCTICĂ s. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării tuturor materiilor de învățămînt și cu organizarea învățămîntului. Curs de didactică.

DIDÁCTICĂ, didactici, s. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. – Fr. didactique.

didáctică s. f., g.-d. art. didácticii

didáctică s. f., g.-d. art. didácticii; pl. didáctici

DIDÁCTICĂ s.f. Disciplină pedagogică care studiază principiile și metodele de învățământ. [Gen. -cii. / < fr. didactique].

DIDÁCTICĂ f. Ramură a pedagogiei care se ocupă cu problemele învățământului și ale instruirii. /<fr. didactique

didactică f. arta de a preda, de a instrui.

didáctic, ~ă [At: AR (1829), 192/26 / V: (îvr) ~ástic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr didactique] 1 sf Parte a pedagogiei care se ocupă cu metodele și principiile predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. 2 a Care aparține învățământului Si: (rar) didact (1), (îvr) didacticesc (1). 3 a Care este propriu învățământului Si: (rar) didact (2), (îvr) didacticesc (2). 4 a Referitor la învățământ Si: (rar) didact (3), (îvr) didacticesc (3). 5 a Care este destinat învățământului Si: (rar) didact (4), (îvr) didacticesc (4). 6 a (D. oameni) Care activează în învățământ Si: (rar) didact (5), (îvr) didacticesc (5). 7 a Care este destinat să instruiască, să fie de învățătură. 8 a Care conține sfaturi, povețe, din care să se tragă sfaturi, concluzii folositoare. 9 a (Prt) Care este lipsit de sensibilitate, de căldură Si: arid, sec.

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile, metodele și formele de organizare a procesului de învățământ. – Din fr. didactique.

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj., s. f. 1. Adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S. f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile și metodele predării materiilor de învățământ și cu organizarea învățământului. – Din fr. didactique.

DIDÁCTIC,-Ă, didactici, -e, adj. De învățămînt, din învățămînt, pentru învățămînt, relativ la învățămînt. Cadre didactice.Cercetarea științifică în învățămîntul superior nu trebuie ruptă de procesul didactic, fiind în strînsă legătură cu toate formele de învățămînt. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 331, 5/1. Un material didactic bine ales și divers ajută pe elevi să facă cunoștință nemijlocită cu tema care se studiază. L. ROM. 1953, nr. 2, 98. Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. La Neamț, tonul îl dă corpul didactic. id. A. 128. ♦ Menit să instruiască. Poezie didactică.

DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj. De sau pentru învățământ, relativ la învățământ. ♦ Menit să instruiască. Operă didactică.Fr. didactique (< gr.).

didáctic adj. m., pl. didáctici; f. didáctică, pl. didáctice

didáctic adj. m., pl. didáctici; f. sg. didáctică, pl. didáctice

DIDÁCTIC adj. 1. v. școlar. 2. v. pedagogic.

DIDÁCTIC, -Ă adj. De învățământ, referitor la învățământ. ◊ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învățământ. ♦ Destinat instrucției, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăța].

DIDÁCTIC, -Ă I. adj. de, pentru învățământ, referitor la învățământ. ◊ destinat instruirii. ♦ literatură ~ă = gen de literatură care își propune să instruiască, să informeze, să educe moral. ◊ (peior.) arid, sec. II. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile și metodele de învățământ. (< fr. didactique, gr. didaktikos)

DIDÁCTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de didactică; propriu didacticii. Literatură ~că. Principiu ~. 2) Care participă la procesul de învățământ; încadrat în procesul de instruire și educație. Corp ~. Cadre ~ce. 3) Care își asumă în mod pretențios dreptul de a da învățăminte; cu pretenții de mentor. 4) fig. (despre scrieri) Care este lipsit de originalitate; fără caracter original; arid. /<fr. didactique

didactic a. 1. propriu învățământului: carte didactică; 2. menit a instrui ceva: poemă didactică.

* didáctic, -ă adj. (vgr. didaktikós. V. dascal). De învățămînt, care te învață: carte didactică. Relativ la învățămînt, la școală: reformă didactică. Învățătoresc, profesoral: cerc didactic. Poemă didactică, care te învață ceva, ca Arta Poetică a luĭ Orațiŭ și Boileau. S.f. Arta de a preda, de a instrui. Adv. În mod didactic.

Intrare: didactic
didactic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular didactic didacticul didactică didactica
plural didactici didacticii didactice didacticele
genitiv-dativ singular didactic didacticului didactice didacticei
plural didactici didacticilor didactice didacticelor
vocativ singular
plural
Intrare: didactică
didactică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular didactică didactica
plural didactici didacticile
genitiv-dativ singular didactici didacticii
plural didactici didacticilor
vocativ singular
plural