7 definiții pentru dicteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DICTÉU, dicteuri, s. n. (Rar) Dictare. ◊ Dicteu muzical = notare a unei linii melodice după auz. – Din fr. dictée.

DICTÉU, dicteuri, s. n. (Rar) Dictare. ◊ Dicteu muzical = notare a unei linii melodice după auz. – Din fr. dictée.

dictéu sn [At: VALIAN, V. / V: (îvr) ~ée sf / Pl: ~ri / E: fr dictée] (Înv) 1-2 Dictare (1-2). 3 (Îs) ~ muzical Muzică ce urmează a fi notată după auz. 4 Procedeu de creație artistică la suprarealiști prin care se încerca realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.

DICTÉU s.n. Dictare. ♦ Procedeu de creație artistică preconizat de către suprarealiști, prin care se ambiționa realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc. ◊ Dicteu muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz. [< fr. dictée].

DICTÉU s. n. reproducere fidelă, automată a unui act de gândire, fără controlul rațiunii; dictare. ♦ ~ automat = procedeu de creație artistică preconizat de către suprarealiști, prin care se ambiționa realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz. (< fr. dictée)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dictéu (rar) s. n., art. dictéul; pl. dictéuri

dictéu s. n., art. dictéul; pl. dictéuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dicteu, notarea muzicii după auz: d. ritmic (notarea ritmului*); d. melodic (notarea liniei melodice); d. armonic (notarea lanțului de acorduri*); d. polifonic [notarea vocilor (2 melodice suprapuse)]. Împreună cu solfegiul* constituie treapta elementară a învățării muzicii.

Intrare: dicteu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dicteu
  • dicteul
  • dicteu‑
plural
  • dicteuri
  • dicteurile
genitiv-dativ singular
  • dicteu
  • dicteului
plural
  • dicteuri
  • dicteurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dicteu

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Procedeu de creație artistică preconizat de către suprarealiști, prin care se ambiționa realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.
      surse: DN
    • 1.2. Dicteu muzical = notare a unei linii melodice după auz.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: