DICTAFON, dictafoane, s. n. Aparat pentru înregistrarea vorbirii, în scopul dactilografierii ulterioare a textului. – Din fr. dictaphone.

dictafon sn [At: LTR² / Pl: ~oane / E: fr dictaphone] Aparat folosit pentru înregistrarea automată, cu ajutorul unei benzi magnetice, a mesajelor, comunicărilor vorbite etc., de obicei în scopul dactilografierii ulterioare a acestora.

DICTAFON, dictafoane, s. n. Magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare. – Din fr. dictaphone.

DICTAFON s.n. (Tehn.) Aparat care înregistrează vorbirea pentru a se putea dactilografia ulterior textul. [Pl. -oane. / < fr. dictaphone].

DICTAFON s. n. aparat de înregistrat vorbirea spre a fi transcrisă ulterior (pentru dactilografiere). (< fr. dictaphone)

dictafon s. n. (tehn.) Magnetofon portabil care servește la dictarea corespondenței ◊ „Se pot admira, totodată, cele mai diverse mașini electronice de calcul, instalații de multiviziune, radiotelefoane, videotelefoane, automate cu felurite întrebuințări și alte mijloace moderne de telecomunicații. Un spațiu aparte a fost rezervat bunurilor de larg consum: radioreceptoare miniaturizate sau nu [...], dictafoane, magnetofoane, ceasuri.” Sc. 12 X 70 p. 3; v. și 17 II 80 p. 5 (din fr. dictaphone; cf. engl. americ. dictaphone; CD; LTR, D. Am.; DEX, DN3)

DICTAFON ~oane n. Aparat pentru înregistrarea și reproducerea automată a vorbirii. /<fr. dictaphone

dictafon® s. n., pl. dictafoane

dictafon s. n., pl. dictafoane

dictafon s. n., pl. dictafoane