dictafon s. n. (tehn.) Magnetofon portabil care servește la dictarea corespondenței ◊ „Se pot admira, totodată, cele mai diverse mașini electronice de calcul, instalații de multiviziune, radiotelefoane, videotelefoane, automate cu felurite întrebuințări și alte mijloace moderne de telecomunicații. Un spațiu aparte a fost rezervat bunurilor de larg consum: radioreceptoare miniaturizate sau nu [...], dictafoane, magnetofoane, ceasuri.” Sc. 12 X 70 p. 3; v. și 17 II 80 p. 5 (din fr. dictaphone; cf. engl. americ. dictaphone; CD; LTR, D. Am.; DEX, DN3)