2 intrări

18 definiții

dicotiledón, ~ă smn, a [At: CAIET, 70r/21 / Pl: ~i sm, ~oáne am, ~óne sn, af / E: fr dicotylédone] (Înv) 1-2 Dicotiledonat (3-4).

dicotiledonát, ~ă sf, a [At: TDRG / Pl: ~áți, ~e / E: fr dicotyledonné] 1-2 (Lpl) (Clasă de plante) care are două cotiledoane în embrion. 3-4 (Plantă) care face parte din această clasă Si: (înv) dicotiledon (1-2).

DICOTILEDÓN, -Ă adj., s. f. v. dicotiledonat.

DICOTILEDONÁT, -Ă, dicotiledonați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Al cărei embrion are două cotiledoane. 2. S. f. (La pl.) Clasă de plante cu flori al căror embrion are două cotiledoane; (și la sg.) plantă din această clasă. [Var.: (rar) dicotiledón, -ă adj., s. f.] – După fr. dicotylédone.

DICOTILEDÓN, -Ă adj., s. f. v. dicotiledonat.

DICOTILEDONÁT, -Ă, dicotiledonați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre plante) Al cărei embrion are două cotiledoane. 2. S. f. (La pl.) Clasă de plante al căror embrion are două cotiledoane; (și la sg.) plantă din această clasă. [Var.: (rar) dicotiledón, -ă adj., s. f.] – După fr. dicotylédone.

DICOTILEDONÁT, -Ă, dicotiledonați, -te, adj. (Despre plante) Al cărui embrion are două cotiledoane. ♦ (Substantivat, f. pl.) Clasă de plante al căror embrion are două cotiledoane.

dicotiledonát adj. m., pl. dicotiledonáți; f. dicotiledonátă, pl. dicotiledonáte

*dicotiledonátă s. f., g.-d. art. dicotiledonátei; pl. dicotiledonáte

dicotiledonát adj. → cotiledonat

DICOTILEDÓN, -Ă adj., s.f.pl. Dicotiledonat. [< fr. dicotyledone].

DICOTILEDONÁT, -Ă adj. (Despre plante) Care are două cotiledoane în embrion. // s.f.pl. Clasă de plante al căror embrion are două cotiledoane; (la sg.) plantă din această clasă. [< fr. dicotylédoné(s), cf. gr. dis – de două ori, kotyledon – cavitate].

Var. (rar) dicotiledon, -ă, adj., s.f. - LauraGellner

DICOTILEDÓN, -Ă adj., s. f. pl. dicotiledonat. (< fr. dicotylédone)

DICOTILEDONÁT, -Ă I. adj. (despre embrion) cu două cotiledoane; dicotiledon. II. s. f. pl. clasă de plante angiosperme al căror embrion are două cotiledoane. (< fr. dicotylédoné/s/)

DICOTILEDONÁTĂ ~e f. 1) la pl. Clasă de plante angiosperme al căror embrion este format din două cotiledoane. 2) Plantă din această clasă. /<fr. dicotylédone

dicotiledon a. cu două cotiledoane. ║ f. pl. dicotiledoane, una din marile diviziuni ale regnului vegetal.

* dicotiledonát, -ă adj. (pref. di- și cotiledonat). Bot. Cu doŭă cotiledoane: plante dicotiledonate. Subst. O dicotiledonată. – Maĭ puțin bine dicotiledon, -oană.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DICOTILEDÓNE s. f. pl. v. dicotiledon [DN].

Intrare: dicotiledone
dicotiledone
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dicotiledonat
dicotiledonat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dicotiledonat dicotiledonatul dicotiledona dicotiledonata
plural dicotiledonați dicotiledonații dicotiledonate dicotiledonatele
genitiv-dativ singular dicotiledonat dicotiledonatului dicotiledonate dicotiledonatei
plural dicotiledonați dicotiledonaților dicotiledonate dicotiledonatelor
vocativ singular
plural
dicotiledon (f -oane) adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dicotiledon dicotiledonul dicotiledo dicotiledona
plural dicotiledoni dicotiledonii dicotiledoane dicotiledoanele
genitiv-dativ singular dicotiledon dicotiledonului dicotiledoane dicotiledoanei
plural dicotiledoni dicotiledonilor dicotiledoane dicotiledoanelor
vocativ singular
plural
dicotiledon (f -one) adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dicotiledon dicotiledonul dicotiledo dicotiledona
plural dicotiledoni dicotiledonii dicotiledone dicotiledonele
genitiv-dativ singular dicotiledon dicotiledonului dicotiledone dicotiledonei
plural dicotiledoni dicotiledonilor dicotiledone dicotiledonelor
vocativ singular
plural