dichotom, ~ă a vz dihotom

dicotom, ~ă a vz dihotom

dihotom, ~ă a [At: LM / S și: dicho~ / V: dico~ / E: fr dihotome, ngr δυχοτομοζ] 1 (Bot; d. inflorescențe, tulpini etc.) Care este despărțit în două Si: bifurcat, dihotomic (1). 2 (Ast; rar; d. fazele lunii) Aflat în primul sau în ultimul pătrar.

DICOTOM, -Ă adj. v. dihotom.

DIHOTOM, -Ă adj. Dihotomic. [Var. dicotom, -ă adj. / < fr. dichotome].

* dico- și dihotóm, -ă adj. (vgr. dihótomos, d. diha, în doŭă, și témno, taĭ). Bot. Despărțit în doŭă: tulpină dihotomă. Astr. Se zice despre lună cînd se vede numaĭ pe jumătate.

* dihotóm -íe V. dicotom, -mie.

DICO- (DICHO-, DIHO-) „în două părți”. ◊ gr. dikha „în două” > fr. dicho-, germ. id., engl. id. > rom. dico-, dicho- și diho-. □ ~fiză (dihofiză) (v. -fiză), s. f., parafiză ramificată simplu; ~gam (v. -gam), adj., (despre flori) la care gameții femeli și masculi ajung la maturitate funcțională la date diferite, împiedicînd autopolenizarea; ~gamie (v. -gamie), s. f., proces de maturizare la date diferite a anterelor și stigmatelor unei flori; ~petal (v. -petal), adj., cu petale despărțite în două; ~podiu (v. -podiu), s. n., sistem de ramificație dicotomică a axei inflorescenței în cîte două părți; ~tipie (v. -tipie), s. f., apariție a unor organe analoage de tip diferit la aceeași plantă; ~tom (v. -tom), adj., 1. Care se împarte în două. 2. (Despre tulpină) Care se divide prin bifurcație; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Diviziune în două părți a unui concept, fără ca acesta să-și piardă înțelesul inițial. 2. Ramificație a unui organ vegetal prin bifurcare sau prin divizare repetată în alte două părți.

Anemone dichotoma Michx. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe (foliole 5, alungite), în racem, dispuse terminal pe tijele ramificate ce ating 60 cm înălțime.

Callicarpa dichotoma (Lour.) K. Koch (syn. C. purpurea Juss.; C. koreana hort.). Specie ce înflorește vara. Flori în cimă, cca 2 cm diametru, cu peduncul de 1,2 cm, corolă roz. Fruct lila-violet. Arbust, 1-1,5 m înălțime. Frunze eliptice pînă la obovate, dentate, pe partea inferioară verzi-deschis, glanduloase, aproape glabre.

Ceropegia dichotoma Haw. Specie care înflorește vara-toamna. Flori, cca 8 în buchete, în axa frunzelor. Tubul corolei cilindric, la bază puțin umflat, iar deasupra puțin gîtuit, galben-pal, coronula interioară terminată într-un apendix lung, erect, cuneiform, iar cea exterioară în formă de pahar cu 5 lacinii franjurate. Frunze caduce, îngust-liniare, cu vîrf ascuțit, scurt-pețiolate, pe tufe erecte, suculente de 0,80-1 m înălțime (PI. 18, fig. 107).