9 definiții pentru dibuială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare făcută de cineva fără experiență. – Dibui + suf. -eală.

dibuia sf [At: POLIZU / P: ~bu-ia~ / Pl: ~ieli / E: dibui + -eală] 1-7 Dibuire (1-7). 8 (Fig) Lucrare șovăielnică de începător, care denotă lipsă de experiență, incertitudine.

DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva. – Dibui + suf. -eală.

DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. 1. Dibuire. Serafim deschise o condică îngustă în care își avea însemnările lui și, după multe dibuieli și șușuieli, răspunse. STĂNOIU, C. I. 80. 2. (Rar) Lucrare șovăielnică, de începător. Am trimis revistei «Viața» prima mea dibuială literară... Directorii mi-au răspuns: «Mai încercați». GALACTION, O. I 15.

DIBUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A DIBUI. 2) fig. (mai ales în literatură, artă) Încercare nesigură; lucrare de începător. [Sil. -bu-ia-] /v. a dibui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dibuia s. f., g.-d. art. dibuielii; pl. dibuieli

dibuiálă s. f., g.-d. art. dibuiélii; pl. dibuiéli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIBUIA s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Intrare: dibuială
dibuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibuia
  • dibuiala
plural
  • dibuieli
  • dibuielile
genitiv-dativ singular
  • dibuieli
  • dibuielii
plural
  • dibuieli
  • dibuielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dibuia, dibuielisubstantiv feminin

  • 1. Bâjbâială, dibuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Serafim deschise o condică îngustă în care își avea însemnările lui și, după multe dibuieli și șușuieli, răspunse. STĂNOIU, C. I. 80. DLRLC
    • 1.1. figurat Lucrare făcută de cineva fără experiență. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am trimis revistei «Viața» prima mea dibuială literară... Directorii mi-au răspuns: «Mai încercați». GALACTION, O. I 15. DLRLC
etimologie:
  • Dibui + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.