9 definiții pentru dibuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare făcută de cineva fără experiență. – Dibui + suf. -eală.

dibuia sf [At: POLIZU / P: ~bu-ia~ / Pl: ~ieli / E: dibui + -eală] 1-7 Dibuire (1-7). 8 (Fig) Lucrare șovăielnică de începător, care denotă lipsă de experiență, incertitudine.

DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. Dibuire. ♦ Fig. Lucrare de începător, care reflectă lipsa de experiență, căutările (încă neizbutite ale) cuiva. – Dibui + suf. -eală.

DIBUIÁLĂ, dibuieli, s. f. 1. Dibuire. Serafim deschise o condică îngustă în care își avea însemnările lui și, după multe dibuieli și șușuieli, răspunse. STĂNOIU, C. I. 80. 2. (Rar) Lucrare șovăielnică, de începător. Am trimis revistei «Viața» prima mea dibuială literară... Directorii mi-au răspuns: «Mai încercați». GALACTION, O. I 15.

DIBUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A DIBUI. 2) fig. (mai ales în literatură, artă) Încercare nesigură; lucrare de începător. [Sil. -bu-ia-] /v. a dibui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dibuiálă s. f., g.-d. art. dibuiélii; pl. dibuiéli

dibuiálă s. f., g.-d. art. dibuiélii; pl. dibuiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIBUIÁLĂ s. v. bâjbâială.

DIBUIA s. bîjbîială, bîjbîire, bîjbîitură, dibuire, dibuit, orbecăială, orbecăire, orbecăit, (înv. și reg.) orbecare. (~ prin întuneric.)

Intrare: dibuială
dibuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibuia
  • dibuiala
plural
  • dibuieli
  • dibuielile
genitiv-dativ singular
  • dibuieli
  • dibuielii
plural
  • dibuieli
  • dibuielilor
vocativ singular
plural

dibuială

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Serafim deschise o condică îngustă în care își avea însemnările lui și, după multe dibuieli și șușuieli, răspunse. STĂNOIU, C. I. 80.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Lucrare făcută de cineva fără experiență.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Am trimis revistei «Viața» prima mea dibuială literară... Directorii mi-au răspuns: «Mai încercați». GALACTION, O. I 15.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Dibui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09