7 definiții pentru diblar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIBLÁR, diblari, s. m. (Pop.) Lăutar care cântă din diblă; scripcar. – Diblă + suf. -ar.

DIBLÁR, diblari, s. m. (Pop.) Lăutar care cântă din diblă; scripcar. – Diblă + suf. -ar.

diblár sm [At: DR. IX, 225 / Pl: ~i / E: diblă + -ar] (Pop) Lăutar care cântă din diblă (2) Si: (pop) diblaș, (rar) diblagiu.

DIBLÁR, diblari, s. m. Lăutar care cîntă din diblă; scripcar. Au un violonist și un diblar, care cîntă și din gură. CAMIL PETRESCU, U. N. 244.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

diblár (pop.) (di-blar) s. m., pl. diblári

diblár s. m. (sil. -blar), pl. diblári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DIBLÁR s. v. lăutar, scripcar, violonist, viorist.

diblar s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST.

Intrare: diblar
  • silabație: di-blar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diblar
  • diblarul
  • diblaru‑
plural
  • diblari
  • diblarii
genitiv-dativ singular
  • diblar
  • diblarului
plural
  • diblari
  • diblarilor
vocativ singular
  • diblarule
  • diblare
plural
  • diblarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

diblar

etimologie:

  • Diblă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09