8 definiții pentru diblar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIBLAR, diblari, s. m. (Pop.) Lăutar care cântă din diblă; scripcar. – Diblă + suf. -ar.
DIBLAR, diblari, s. m. (Pop.) Lăutar care cântă din diblă; scripcar. – Diblă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
diblar sm [At: DR. IX, 225 / Pl: ~i / E: diblă + -ar] (Pop) Lăutar care cântă din diblă (2) Si: (pop) diblaș, (rar) diblagiu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIBLAR, diblari, s. m. Lăutar care cîntă din diblă; scripcar. Au un violonist și un diblar, care cîntă și din gură. CAMIL PETRESCU, U. N. 244.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diblar (reg.) (desp. di-blar) s. m., pl. diblari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diblar (pop.) (di-blar) s. m., pl. diblari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diblar s. m. (sil. -blar), pl. diblari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIBLAR s. v. lăutar, scripcar, violonist, viorist.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diblar s. v. LĂUTAR. SCRIPCAR. VIOLONIST. VIORIST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: di-blar
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
diblar, diblarisubstantiv masculin
-
- Au un violonist și un diblar, care cîntă și din gură. CAMIL PETRESCU, U. N. 244. DLRLC
-
etimologie:
- Diblă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09